Grigore Horhoianu | Despre mine, despre familia mea si despre neamul Horhoienilor

If you can bear to hear the truth you’ve spoken

twisted by knaves to make a trap for fools,

…………………..you’ll be a Man,my soon! ^**

(from”IF” by R.Kipling)

M-am nascut la 17 februarie, 1948 in satul Balanesti al comunei cu acelasi nume din judetul Gorj. Satul Balanesti situat pe malul Amaradiei, intre doua dealuri cu pomi si vii, este un loc de o rara frumusete si un pitoresc deosebit. Tatal meu Grigore Horhoianu fiind nascut in Balanesti, intr-o familie cu sapte copii.Parintii talalui au fost simpli gospodari care se ocupau de cultivarea pamantului si cresterea catorva animale pe langa casa.Mai multe despre stramosii mei in povestirea mea intitulata “ Stramosii mei Horhoienii.De unde vin ? “.Bunica Maria, mama tatalui meu, se tragea din familia preot Ion Sfenescu ( zis Sfenea) care isi avea casa sus in Canepesti, in drumul spre Grui, unde se afla si acum o bisericuta de lemn cu doi brazi mari langa ea.Mama, Lucretia Horhoianu s-a nascut in satul vecin numit Voitesti, intr-o familie cu opt copii.Parintii mamei, Alexie Radulescu si Maria Radulescu(Leana) avand ca nasi de cununie familia invatator Lazar Arjocianu si Fevronia Arjocianu, au fost printre cei mai instariti gospodari din sat.Bunicul meu, Alexie Radulescu, fiul preotului Dumitru Radulescu(Tascau la origine, nume schimbat in Radulescu cand frecventa cursurile seminarului din Rm.Valcea) a profesat ca notar la primaria comunei Glodeni.Bunica dinspre mama, Maria-Leana provine din familia preot Ion Calotescu din Glodeni.Mai multe despre bunicii Alexie si Maria Radulescu in cartea “Sa ne cunoastem stramosii”, autor av.Eugen Radulescu.Bunicul Alexie find un gospodar mai cu stare a avut stralucita idee de a cumpara pentru Mama o masina de cusut “Singer”. De mare folos a fost pentru Mama masina de cusut “Singer” cu ajutorul careia a confectionat dupa casatorie o parte din imbracamintea familiei.Masina de cusut o mai avem si astazi la casa parinteasca din Balanesti.Casa in care m-am nascut si am copilarit(vezi poza alaturata) a fost ulterior demolata de finul Cristian Horhoianu, var primar, pe locul ei Cristian construind o casa noua unde locuieste in present cu familia.Sora mea Aurelia s-a nascut la un an dupa mine si a devenit medic.Tata a fost multa vreme invatator in Banat in satul Icloda,comuna Sacosul Turcesc, judetul Timis. Dupa moartea bunicului a venit ca invatator la scoala din Balanesti.Mama a avut in grije treburile casei si munca campului.Imi amintesc cum Tata, dupa activitatea de la scoala, venea direct in deal la Cornea, in Dealul Budii, in valea Bolborosu sau in valea Hobaica, unde mama, bunica Maria si noi copii ne aflam pentru prasitul porumbului, stransul fanului sau culesul prunelor si al strugurilor.Aici, pe deal sau jos pe vale, Mama si Bunica pregateau la focul de vreascuri, intr-o oala de ceramica (i se zicea “oala de pamant”) mancarea pentru pranz, care cel mai adesea era o ciorba de fasole, de dragavei sau de urzici si cateva oua fripte intr-o tigaie.Dis de dimineata, inainte de a pleca la scoala, Tata avea grije sa pregateasca carul, lada pentru struguri, boii la jug si cele necesare pentru activitatea de pe deal. Eu si sora mea suportam cu greu chinul de a ne scula dimineata din vreme pentru a merge pe deal. Mama ne alinta spunand ca o sa dormim destul in carul tras de boi pana ajungem sus pe deal acolo unde aveam si o pivnita.Dar numai de dormit nu aveam noi copiii chef cand carul salta prin gropile de pe drum, scartiau rotile si mama striga la boi “ hais Prian, cea Bujor”. Noi copiii, eu si sora mea, am fost mai mult in grija bunicii dinspre tata, pe nume Maria care locuia impreuna cu noi. Mai tarziu ne-am mutat in satul vecin numit Pistesti, in noua casa construita de parintii mei pe pamantul mostenit de mama de la bunici.Copilaria mi-am petrecut-o alaturi de sora mea si de alti copii din sat.Cele mai timpuri amintiri sunt legate de dealul Cornea unde aveam o vie si o pivnita si unde adesea urcam cu bunica si sora mea, de dealul Budii unde aveam o livada de pruni, de valea Bolborosu unde aveam vie si valea Hobaica unde Tata mergea sa coseasca lucerna. Imi aduc si astazi aminte cu placere de unii prieteni din copilarie: Chiriac Ion si Chiriac Aurel, Toropu Dan, Avram Liviu si Avram Viorel.Pastrez o amintire vie unor colegi din scoala primara ca:Andritoiu Vasile, Guta Gheorghe, Salajan Ion, Tascau Ion, Negrescu Rodica, Ionici Valeria, Toropu Maria.Ce jocuri trageam noi copiii seara in ulita satului! In zilele calduroase de vara ne intalneam in Amaradia la scalda.Iarna coboram cu saniutele dealul Magulice si coasta Broscanilor.In ajunul Craciunului, in ziua de Colindeti, porneam noi toti copiii din sat cu traistile de gat sa colindam dupa ‘pitarai’ de la paraul Broscanilor pana la paraul Inoasa.

Scoala primara am urmat-o in satul natal la “scoala cu Vultur” care are in gradina din fata un monument ridicat in cinstea eroilor cazuti in razboi si pe care este fixat un vultur din bronz. Am avut drept invatatori pe Ion Draganescu in clasa I-a si pe Elena Diaconescu in clasele 2, 3 si4. La aceiasi scoala era invatator si tata si a carui eleva a fost sora mea. Mi-aduc aminte ca uneori, in pauza dintre ore, Tata ne chema in curtea scolii pe mine si pe sora mea unde cu un cutitas de lemn si o perie ne curata incaltamintea pe care noi o noroiam pe drumul de acasa pana la scoala. La scoala atat eu cat si sora mea am avut rezultate bune, la sfarsitul anului fiind rasplatiti amandoi cu premiul intai cu cununa spre bucuria parintilor mei.

A urmat scoala elementara, clasele 5-7, pe care le-am urmat la scoala din Voitesti care a functionat mai intati intr-un local mai mic si mai apoi s-a construit cladirea in care functioneaza si astazi. Aici am avut drept profesori pe unchiul meu Anghel Horhoianu la limba romana si pe tanarul profesor Ionici Ion la matematica. Imi aduc aminte cu placere si de profesorul de istorie Lupulescu Ion, de profesorul de geografie Flitan Constantin. Din acea vreme imi aduc bine aminte de excursia facuta cu scoala la Hunedoara unde am vizitat Combinatul siderurgic si Castelul Huniazilor. In excursie a mers si sora mea, fiind insotiti noi elevii de cativa profesori printre care si unchiul meu profesorul Anghel Horhoianu. Din vremea copilariei pastrez o vie amintire horelor ce se organizau dumineca in poiana satului langa paraul Amaradia si unde lautarii satului ne inveseleau cu cantecele lor.

De mic m-a interesat merecum functioneaza lucrurile si obisnuiam sa desfac in partile componente jucariile mele si ale copiilor din vecini .Am prins mult drag pentru electronica si am fost foarte bucuros atunci cand fiind la scoala primara am reusit sa-mi construiesc singur un receptor radio dintr-o casca de telefon, un detector cu galena si o bobina pe o teava de Cucuta. In sat nu era curent electric si nici aparate de radio, asa ca radio galena construit de mine a fost o mare surpriza pentru parintii si vecinii mei.Mai tarziu am abordat montaje mai complicate si imi cheltuiam putinii banii primiti de la parinti pentru a cumpara piesele necesare.
Anii copilariei au trecut repede si iata-ma elev la Liceul Ecaterina Teodoroiu din Tg-Jiu. Din liceu pastrez o vie amintire unor colegi si colege ca: Dan Golumbovici, Mihai Dragomir, Ceaureanu Ion, Stamatoiu Virgil, Aremia Sanda Carmencita, Cocos Aurelia, Stefanescu Ana si colegi de internat din anii mai mari ca:Perescu Nistor, Padureanu Ion, Purcaru Ion, Dobre Ion, Nebunu Mihai, Pasareanu Nicolae. Dintre profesori imi amintesc cu mare drag de profesoara de matematica Raica Aristita, de profesoara de franceza si diriginta noastra Golumbovici Filofteia, de profesorul de romana Bistreanu Constantin, de profesorul de fizica Patroiescu Virgil, de profesorul de istorie Pruteanu Ion. In timpul liceului am locuit la internatul scolii, de care ma leaga nenumarate amintiri. In ultimi doi ani cand trebuia sa ma pregatesc intens pentru admiterea la facultate, tata mi-a gasit o gazda in vecinatatea scolii. La gazda am locuit impreuna cu Toropu Dan prieten din copilarie. Mi-aduc aminte ca marea problema a parintilor era sa-mi aduca lemnele de care aveam nevoie pentru a incalzi soba pe timpul iernii. Din timpul liceului imi aduc aminte de olimpiadele de matematica, fizica, chimie pentru care noi elevii ne mobilizam in mod deosebit pentru a obtine rezultate bune.
Dupa terminarea liceului au urmat anii de studentie la Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti. Imi amitesc cu placere de colegi de facultate ca: Chirtoc Viorel, Simion Stefan, Gaiseanu Florin, Dafinei Andrian, Gartner Pavel, Nicolaescu Virgil, Teodorescu Valentin, Vaja Nicolae, Cotorobai Florin Munteanu Floreta, Popescu Maria, Enescu Ecaterina, Mariuca Ignat ,Paraschiv Rodica, Scutaru Ioana,Stafiescu Doina, Dragulescu Emilian(Milica), Stanescu Petre Samoil, Mihalache Dumitru,Pantea Dan, Badescu Alexandru, Cret Aurel,Teodorescu Marin si din anii mai mari,prieteni si colegi de camin : Popescu Dumitru(Mitica), Popescu Gheorge(Gigi), Macovei Dan, Pasareanu Nicolae(Nicu).Unii dintre ei au lucrat ulterior in cercetare sau in invatamantul superior.Dupa terminarea facultatii am dorit sa lurez la Institutul de Tehnologii Nucleare-Bucuresti Magurele, institut nou infintat si care avea drept obiectiv dezvoltarea energeticii nucleare in Romania.In 1977 institutul si-a mutat sediul in Mioveni-Arges , unde functioneaza si in present sub denumirea de Institutul de Cercetari Nucleare.La Magurele am beneficiat de ajutorul unui cercetator cu multa experienta, doctorul Stelian Lungu, cel care mi-a trezit interesul pentru cercetari in domeniul Combustibililor Nucleari.Mi se pare ciudat sa-mi amintesc de acele zile, nu atat de indepartate, cand cu ajutorul unei masini perforam cartelele pe care era codificat programul destinat calculatorului de la IFA Magurele, calculator care ocupa spatiul unei mari incaperi din pavilionul sectiei de Fizica teoretica.Asteptam cu nerabdare ore sau zile rezultatele de calcul pe care le primeam insirate pe multe pagini de hartie.Ulterior in 1980 institutul nostru a primit un mare calculator care in acea vreme a fost considerat cel mai mare calculator din tara.Acum ne dezvoltam modelele de calcul direct pe laptop si avem rezultatele in cateva secunde. In acea vreme lucrarile cu rezultatele de cercetare le dactilografiam la o masina de scris si apelam la un desenator profesionist pentru grafice si figuri pe hartie calc.Comunicam greu cu fizicienii din strainatate prin scrisori si cereri de preprint.Astazi avem la dispozitie arhiva electronica si se poate comunica rapid prin internet cu colegii de specialitate din Europa, America, Asia .
In 1975 am primit o bursa oferita de Agentia Internationala pentru Energie Atomica, pentru a efectua un stagiu de lucru la Institutul de Cercetari Nucleare din Mol-Belgia, unde mi-am pregatit si teza de doctorat.Discutiile purtate cu fizicienii din institut, experimentele din laboarator si bogata biblioteca a institutului Belgian, m-au ajutat sa lamuresc multe din problemele legate de proiectarea si fabricarea combustibilului nuclear.In acea vreme se obtinea foarte greu o bursa in strainatate, asa incat m-am considerat extrem de norocos de lucra intr-n laborator de cercetari nucleare din Europa de Vest, alaturi de specialisti de inalt nivel stiintific.De altfel in reactorul Centrului de Cercetari Nucleare din Belgia am efectuat in 1977 primele teste de iradiere cu combustibilul nuclear fabricat de noi la Institutul de Tehnologii Nucleare.Proiectul primelor sase elemente combustibile fabricate in Romania si iradiate in reactorul BR-2 din Mol si Raportul Tehnic ce cuprinde date de proiect bine justificate prin rezultate de calcul, raport cerut de specialistii belgieni pentru a permite testarea combustibilului in reactorul BR-2, a fost pentru mine o prima si deloc usoara incercare in activitatea mea de tanar fizician. Particularitatile de proiect ale combustibilului PHWR( teaca colapsabila de Zircaloy, joc axial, joc diametral,volum liber…,geometrie pastila UO₂, interactie combustibil teaca….etc) , comparativ cu proiectul LWR dezvoltat de belgieni, a constituit subiectul unor discutii aprinse cu specialistii de la SCK/CEN. Rezultatele experimentale obtinute din testul de iradiere in BR-2, publicate in anul 1979 in raportul extern BLG-530 al SCK/CEN din Belgia, au evidentiat Romania ca singura tara din Europa de Est care produce si testeaza combustibil pentru reactori nucleari de mare putere.

Ajutorul generos acordat de stat in acele vremuri grele institutului nostru a facut posibil ca aici, pe dealul Mioveni din vecinatatea orasului Pitesti, un grup de tineri fizicieni sa se concentreze pentru a rezolva probleme deloc usoare pentru cercetare, fabricarea combustibilului nuclear in Romania.Aici am beneficiat de o baza de cercetare de exceptie, cea mai moderna din Europa de Est (reactor nuclear pentru experimente , dispozitive de iradiere, celule fierbinti, calculatoare, etc.).Cele mai fericite zile din viata mea (lasand la o parte latura de familie) au fost cele in care, dintr-o data dupa luni de munca , am obtinut primele rezultate cu modelele de calcul.Aceste rezultate au fost in deplina concordanta cu rezultatele furnizate de experimentele pe care le efectuam in reactorul de cercetare.In acest mod s-a pornit la noi in Romania fabricarea combustibilului nuclear destinat reactorilor de mare putere.Din intamplare am fost unul dintre pionierii dezvoltarii acestui domeniu la noi in tara si care in opinia mea a fost un mare succes.Romania fiind singura tara din Europa de Est care detine tehnologie si fabrica combustibil nuclear pentru reactori de mare putere.Romania fiind singura tara din Europa de Est care are posibilitatea sa testeze in conditii de reactor cobustibilul nuclear experimental si sa-i evalueze performanta prin analize structurale in celule fierbinti.

Fizicieni sunt si ei oameni, asa ca toti suferim de nevoia de a simti ca ceea ce facem este important.De la un fizician mai in varsta decat mine, pe nume Alexandru Ceapa, care lucrea intr-un institut de cercetari electrotehnice din Bucuresti, am invatat o lectie esentiala si anume ca este posibil sa faci progrese in probleme ce par imposibil de rezolvat, daca ignori pe sceptici si mergi mai departe.Alexandru nascut intr-un sat din Gorj a urmat ca si mine cursurile liceului teoretic din Tg-jiu si mai apoi facultatea de fizica din Bucuresti, dar asemanarile se opresc aici.Trebuie sa remarc, fara sa exagerez, ca Alexandru cu care adesea ma intalneam in biblioteca din Magurele, se afla cu mult inaintea timpului sau, avand curajul si piceperea sa abordeze probleme de neimaginat pentru mine la acea vreme , cum ar fi gravitatia cuantica.Am admirat mereu claritatea si profunzimea problemelor de fizica abordate de Alexandru si care adesea faceau subiectul discutilor pe care la aveam la bibliteca din Magurele.In ce ma priveste in activitatea mea profesionala m-am simtit extrem de privilegiat sa fac parte din comunitatea fizicienilor care se preocupa de fisiunea nucleului si utilizarea energiei eliberate din fisiune in reactorii nucleari de mare putere.Fizicienii se considera o elita ai carei membri sunt alesi numai pe baza meritelor stiintifice.Ierarhia e privita ca o meritocratie care produce o fizica de calitate.Unul dintre cele mai placute momente pe care le-am trait in cariera mea stiintifica a fost Congresul International de la Niagara Falls-Canada din 2010, unde am condus o sectiune ca moderator si unde am prezentat in deschidere rezultatele experimentale si de calcul privind performanta combustibilului nuclear la variatia ciclica a puterii. Lucrarea a continut rezultatele unui experiment complicat, realizat la Institutului de Cercetari Nucleare din Pitesti in colaborare cu Institutul din Canada, si a atras numeroase intrebari si discutii pe marginea rezultatelor obtinute.Ma simt onorat ca prin activitatea mea de cercetare si prin lucrarile stiintifice elaborate in cadrul institutului am putut sa-mi aduc un modest aport la realizare combustibilului nuclear in Romania.

Inca din timpul facultatii simteam ca doresc sa fac cercetare in fizica, deoarece am realizat ca fizica este o stiinta fundamentala prin excelenta care imi oferea speranta de a intelege ce se intampla in jurul meu, de unde venim si de ce suntem aici pe aceasta planeta numita Pamant.Scopul fizicii la nivelul ei cel mai profund nefiind doar acela de a descrie lumea in care traim, ci si de a explica de ce aceasta planeta si acest univers este asa cum este si daca aparitia vietii e o intamplare sau scopul unui plan divin .Iar daca e sa inventam un rost pentru vietile noastre eu simt ca rostul vietii mele ar putea fi acela de a incerca sa inteleg universul si lumea in care traim si fizica cu siguranta m-a ajutat sa fac acest lucru.Poate ca am reusit intr-o mica masura sa gasesc raspunsuri la multe din problemele ce m-au framantat, dar mai sunt inca atat de multe lucruri pe care vreau sa le stiu.Marele fizician Einstein a savarsit una din cele mai mari ispravi intelectuale din toate timpurile aratandu-ne ca spatiul si timpul sunt influentate de starea de miscare a observatorului si se pot curba ca raspuns la prezenta materiei si a energiei.La fel cum relativitatea speciala si relativitatea generala ne-au impus schimbari drastice in conceptia noastra asupra lumii, mecanica cuantica –fizica lumii noastre reale-ne cere sa renuntam si la calitatile de “bun simt” pentru a intelege frenezia haotica a universului microscopic.In prezent gravitatia cuantica zguduie atat de puternic fundamentele fizicii moderne, incat pana si banalul numar de trei dimensiuni spatiale ale universului, un lucru atat de elementar, incat l-am putea considera dincolo de orice indoiala, este in mod spectaculos si convingator modificat.Astazi adevaratele mistere ale naturii si universului trebuiesc cautate in astrofizica si in fizica particulelor elementare.

In ce ma priveste, bucuria muncii in sine a constituit intotdeauna o motivatie suficienta pentru activitatea mea zilnica.Lucrand intr-un laborator situat in mijlocul unei paduri minunate de pe culmea unui deal din Mioveni-Arges, m-am simtit mereu multumit de rezultatele obtinute. Operand cu expresii matematice si interpretand rezultatele testelor efectuate in reactorul nuclear am avut satisfactia sa constat ca experimentele arata ca natura se comporta intr-adevar asa cum afirma teoria.Explicatia stiintifica e o sursa de placere, la fel ca dragostea sau arta.Cea mai buna cale de a intelege natura explicatiei stiintifice este sa traiesti acel fior pe care il simti atunci cand cineva(de preferinta tu insuti) a reusit sa explice un anumit lucru atat prin experiment cat si prin calcul.Cand am predat fizica studentilor de la Universitate am simtit ca principala mea sarcina(si fara indoiala cea mai dificila) era sa-i fac sa simta puterea pe care ti-o da capacitatea de a calcula ce se intampla cu un sistem fizic in diferite conditii si cat de util este sa te compari cu rezultatele unui experiment bine gandit.In acest fel studentii mei puteau simti ei insasi ce inseamna cu adevarat principiile fizicii.

Desigur principiile fizicii reprezinta o componenta pretioasa a cvilizatiei de pe planeta noastra.Cele mai profunde principii fizice pe care le cunoastem sunt regulile mecanicii cuantice, care stau la baza a tot ce cunoastem despre materie si interactiile ei.Probabil in viitorul apropiat acel principiu holografic din gravitatia cuantica la care se refera fizicienii Susskind, Smolin, Brian Greene, Winberg in lucrarile lor va fi o idee formidabila care va marca profund civilizatia planetei noastre .Ca profesor de fizica am petrecut mult timp cautand sa explic studentilor lucruri dificile in termeni elementari.Am incercat sa-i fac sa inteleaga ca particulele elementare apar in teoriile din fizica moderna ca mici aglomerari de energie, impuls si sarcina electrica ale unor campuri. In fizica moderna campurile trebuiesc privite nu doar ca simple artificii matematice care ne ajuta sa calculam fortele dintre particule, ci ca entitati fizice de sine statatoare-locuitori ai universului nostru ce pot fi in REALITATE “mai fundamentali” decat particulele elementare.

In anul 1975 m-am casatorit cu Valeria-Elena nascuta Sendruc. Sotia fiind de profesie fizician a lucrat alaturi de mine la Instituitul de Cercetari Nucleare din Mioveni. Mai intai am locuit in Bucuresti si mai apoi in martie 1977 ne-am mutat la Pitesti unde am primit o casa prin grija Institutului de Cercetari Nucleare. Fiul nostru cel mare Ionica s-a nascut in Bucuresti, cel de-al doilea fiu Mihai s-a nascut in Pitesti. Ionica a urmat cursurile Facultatii de Economie din Bucuresti . Mihai a urmat cursurile Facultatii de Centrale Nucleare din Bucuresti .Ionica s-a casatorit cu Nicoleta Iuliana si au un fiu pe nume David-Andrei Horhoianu nascut la 23 Septembrie 2003 , o fica pe nume Irene Maria nascuta in 29 Iulie 2007. Spre marea lor bucurie a venit pe lume la 22 Decembrie 2010 si al treilea copil, Ana Ines. Mihai s-a casatorit cu Adela Mihaela are un fiu pe nume Alexandru Horhoianu nascut la 8 August 2004 si pe Stefan Matei nascut la 17 Decembrie 2007.

Tineretea mi-am petrecut-o in Pitesti. Imi amintesc cu placere de prietenii de familie din Pitesti ca familia Costescu, familia Perescu, familia Bold, finii Radu si Gabriela Moscalu , familia Dutu, familia Voicu, familia Riciu, familia Mazilu, familia Turcu si alte tinere familii venite sa lucreze ca si noi in Pitesti.

Trebuie sa-l previn pe cititor ca sunt o fire foarte optimista si cred cu tarie in viitorul tarii mele.Desi am calatorit mult prin lume, prezentand lucrari din activitatea mea de cercetare la diferite congrese de specialitate, casa mea a ramas in continuare aici pe malul Argesului. Imi place Romania si sunt printre cei care se simt bine in tara lor. Aici este “acasa” pentru mine si cred ca aici, la noi in tara, sunt nenumarate oportunitati, daca esti corect si daca iti faci bine treaba.Ma consider puternic legat de locul in care m-am nascut de cantecele, jocurile si obiceiurile romanilor, de campiile, raurile si muntii nostrii.Simt ca-mi reancarc bateriile atunci cand revin chiar si pentru scurt timp in satul natal, langa paraul Amaradia si dealul Cornea.Cararile din satul natal ascund pentru mine amintiri de neuitat si fiecare frunza din padurea Hobaica si Bolborosu murmura, in bataia vantului, o melodie unica pe lume.De fiecare data cand ajung in satul unde m-am nascut urc cu placere dealul pana la Cornea si mai departe in dealul Budii.Ma simt dator sa aprind de fiecare data o lumanare la crucea parintilor si a bunicilor mei. Cea mai mare datorie o am fata de parinti, nu numai pentru darul vietii, dar si pentru faptul ca au sadit in mine dorinta de a sti mai mult decat se invata in scoala, si de a incerca sa vad lumea asa cum este in realitate.Stiu ca parintii mei au muncit din greu sa ne tina in scoli pe mine si pe sora mea, dar sunt convins ca succesele noastre la scoala si in viata au insemnat pentru ei o mare bucurie. Sunt recunoscator fata de toti oamenii pe care i-am intalnit in viata mea pentru ca de la fiecare am invatat ceva.De-a lungul vietii am fost binecuvantat cu parinti, rude, profesori si prieteni minunati, prea multi ca sa-i mentionez pe fiecare.Daca as fi fost un scriitor adevarat si cu talent in arta descrierii personajelor mi-ar fi placut sa-i descriu intr-un cadru deosebit atat pe parintii mei cat si pe cativa dintre oamenii din satul meu, pe profesorii care m-au invatat la scoala.Dat fiind talentul meu limitat, ma rezum doar la aceste simple povestiri.
In ce priveste relatia noastra ca parinti cu copiii trebuie sa spun ca suntem in present complet independenti si ne conducem singuri existenta. Inainte de a se casatori si de a avea o slujba care sa le aduca un venit am cautat sa-i ajut cat am putut pe fiii mei. Ma simt indreptatit sa spun ca atat Ionica cat si Mihai au avut norocul unei educatii alese atat in liceu cat si la facultate si am facut tot ce am putut sa-mi permit pentru a le asigura aceasta educatie . Dar astea le-am oferit de buna voie si fara gandul de a fi rasplatit intr-un fel.Am considerat ca e datoria mea de parinte sa ma ocup cu prioritate de sanatatea si educatia copiilor mei.Pentru ce am facut, ei nu trebuie sa ma recompenseze promitandu-mi ca o sa ma viziteze alternativ duminecile pentru tot restul vietii. Sincer sa fiu sunt inca mult prea ocupat incat sa-mi traiesc viata indispunandu-ma daca copiii mei nu-si petrec destula vreme cu mine.In privinta mostenirii daca mor si raman putine valori materiale dupa mine ii rog pe fiii si mai ales pe nurorile mele sa nu se supere, asta inseamna ca mi-am planificat prost economiile.Sper insa din tot sufletul ca fiii si nurorile mele sa inteleaga ca cea mai mare realizare a vietii lor sunt copiii pe care-i cresc si de a caror sanatate si educatie trebuie sa se ingrijasca cu prioritate.Un singur copil intr-o familie e prea putin si pentru ei ca parinti si pentru copil al carui frate sau sora poate fi tovarasul lui de suflet in aceasta viata.Pot sa aduc multe argumente in sprijinul acestei afirmatii.Din pacate multe tinere familii inteleg acest lucru atunci cand e prea tarziu.Copiii trebuie sa-i faci atunci cand esti tanar si sanatos. Spre bucuria mea, dar mai ales a lor, vad ca fiii mei au inteles acest sfat si au adus pe lume pe Irene Maria si Ana Ines surorile lui David Andrei si pe Stefan Matei fratele lui Alexandru.Am deci cinci nepoti isteti si cu rezultate excelente la scoala !

Situatia noastra pe aceasta planeta numita Pamant pare stranie.Fiecare dintre noi apare aici involuntar si neinvitat, pentru o scurta sedere pe acesta planeta, fara a sti de ce apare si de unde vine.In vietile noastre de zi cu zi simtim decat ca omul exista aici spre binele celorlalti, pentru aceia pe care ii iubim si pentru multe alte fiinte a caror soarta este asociata cu a noasta. Personal sunt incantat de cat am realizat in aceasta viata pe aceasa planeta numita Pamant.Niciodata n-am ravnit la belsug si lux, si chiar le dispretuiesc.Mai exista insa multe lucruri pe care as dori sa le vad implinite inainte de a pleca din aceasta lume.Nu ma refer la viata mea personala, dar pe plan profesional spre exemplu, mi-ar place sa traiesc sa vad realizat visul fizicienilor de a a lamuri natura materiei intunecate si al energiei intunecate care predomina universul, cat si pe acela de a dezvolta o teorie cuantica a gravitatiei.Fizica va trebui in final sa explice de ce traim intr-o lume pe care o putem cerceta in fel si chip , sa ne ofere noi raspunsuri la intrebarile fundamentale privind spatiul si timpul, de unde venim noi oamenii si incotro ne indreptam.

Inchei povestea mea cu acele cuvinte intelepte scrise de istoricul Hendrik Van Loon in cartea sa intitulata Istoria Omenirii :”Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca, cu atat cred mai tare, ca ar trebui sa ne luam ca martori si judecatori , Ironia si Mila, dupa cum Egiptenii chemau asupra mortilor pe zeitele Isis si Neftis.Ironia si Mila sunt doi sfatuitori buni.Una, cu surasul ei, ne face viata placuta.Alta, cu lacrimile ei, ne-o face sfanta.Ironia de care vorbesc nu-i deloc cruda.Ea nu-si bate joc nici de dragoste nici de frumusete.E blanda si binevoitoare.Rasul ei alina supararea.Si ne invata sa radem de rai si de prosti, si pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i dispretuim si sa-i uram”.

^** Daca poti sa-nduri rostite auzind vorbele tale

Masluite ca sa puna ticalosii curse-n cale……

…Si baiatul meu tu fi-vei intre toti, un Om , stii bine!

Din poezia DACA, de Rudyard Kipling