Despre mine, Grigore Horhoianu

If you can bear to hear the truth you’ve spoken

twisted by knaves to make a trap for fools,

…………………..you’ll be a Man,my soon!

                              (from”IF” by R.Kipling)

    M-am nascut la 17 februarie, 1948 in satul Balanesti din judetul Gorj. Satul Balanesti situat pe malul Amaradiei ,intre doua dealuri cu pomi si vii ,este un loc de o rara frumusete si un pitoresc deosebit. Tatal meu Grigore Horhoianu fiind nascut in Balanesti ,intr-o familie cu sapte copii.Parintii talalui au fost simpli gospodari care se ocupau de cultivarea pamantului si cresterea catorva animale pe langa casa.Mama, Lucretia Horhoianu s-a nascut in satul vecin numit Voitesti, intr-o familie cu opt copii.Parintii mamei,familia Radulescu Alexie, au fost printre cei mai instariti si gospodari oameni din sat.Casa in care m-am nascut si am copilarit(vezi poza alaturata) a fost ulterior demolata de finul meu Cristian Horhoianu ,pe locul ei Cristian construind o casa noua unde locuieste in present cu familia sa.Sora mea Aurelia s-a nascut la un an dupa mine si a devenit medic,ceea ce la bucurat tare mult tatalui meu.Tata a fost invatator la scoala din sat. Mama  sa ocupat mai mult cu treburile casei si munca campului. Noi copiii ,eu si sora mea, am fost mai mult in grija bunicii dinspre tata, pe nume Maria  care locuia impreuna cu noi. Mai tarziu ne-am mutat in satul vecin numit Pistesti, in noua casa construita de parintii mei pe pamantul mostenit de mama.Copilaria mi-am petrecut-o alaturi de sora mea si de alti copii din sat.Cele mai timpuri amintiri sunt legate de dealul Cornea unde aveam o vie si o pivnita si unde adesea urcam cu bunica si sora mea,de dealul Budii unde aveam o livada de pruni,de valea Bolborosu unde aveam vie si valea Hobaica unde tata mergea sa coseasca lucerna. Imi aduc si astazi aminte cu placere de unii prieteni din copilarie:  Chiriac Ion si Chiriac Aurel , Toropu Dan , Avram Liviu si Avram Viorel.Pastrez o amintire vie unor colegi din scoala primara ca:Andritoiu Vasile,Guta Gheorghe,Salajan Ion,Tascau Ion,Negrescu Rodica,Ionici Valeria,Toropu Maria.Ce jocuri trageam noi copiii seara in ulita satului! In zilele calduroase de vara ne intalneam in Amaradia la scalda.Iarna coboram cu saniutele dealul Magulice si coasta Broscanilor.In ajunul Craciunului,in ziua de Colindeti, porneam noi toti copiii din sat cu traistile de gat sa colindam  dupa ‘pitarai’ de la paraul Broscanilor pana la paraul Inoasa.

Scoala primara am urmat-o in satul natal la “scoala cu Vultur” care are in gradina din fata un monument ridicat in cinstea eroilor cazuti in razboi si pe care este fixat un vultur din bronz. Am avut drept invatatori pe Ion Draganescu in clasa I-a si pe Elena Diaconescu in clasele 2,3 si4. La aceiasi scoala era invatator si tata si a carui eleva era sora mea. Mi-aduc aminte ca uneori in pauza dintre ore tata ne chema in curtea scolii pe mine si pe sora mea unde cu un cutitas de lemn si o perie ne curata incaltamintea pe care noi o noroiam pe drumul de acasa pana la scoala. La scoala atat eu cat si sora mea am avut rezultate bune, la sfarsitul anului fiind rasplatiti amandoi cu premiul intai cu cununa spre bucuria parintilor mei.

A urmat scoala elementara, clasele 5-7, pe care le-am urmat la scoala din Voitesti care a functionat mai intati intr-un local mai mic si mai apoi s-a construit cladirea in care functioneaza si astazi. Aici am avut drept profesori pe unchiul meu Anghel Horhoianu la limba romana si pe tanarul profesor Ionici Ion la matematica. Imi aduc aminte cu placere si de profesorul de istorie Lupulescu Ion , de profesorul de geografie Flitan Constantin. Din acea vreme imi aduc bine aminte de excursia facuta cu scoala la Hunedoara unde am vizitat Combinatul siderurgic si Castelul Huniazilor. In excursie a mers si sora mea ,fiind insotiti noi elevii de cativa profesori printre care si unchiul meu profesorul Anghel Horhoianu. Din vremea copilariei pastrez o vie amintire horelor ce se organizau dumineca in poiana satului   langa paraul Amaradia si unde lautarii satului ne inveseleau cu cantecele  lor.

De mic m-a interesat mereu cum functioneaza lucrurile si obisnuiam sa desfac in partile componente  jucariile mele si ale copiilor din vecini .Am prins mult drag pentru electronica si am fost foarte bucuros atunci cand  fiind la scoala primara am reusit sa-mi construiesc singur un receptor radio dintr-o casca de telefon, un detector cu galena si o bobina pe o teava de Cucuta. In sat nu era curent electric si nici aparate de radio,asa ca radio  galena construit de mine a fost o mare surpriza pentru parintii si vecinii mei.Mai tarziu am abordat montaje mai complicate si imi cheltuiam banii primiti de la parinti pentru a cumpara piesele necesare.
Anii copilariei au trecut repede si iata-ma elev la Liceul din Tg-Jiu. Din liceu pastrez o vie amintire unor colegi si colege ca: Dan Golumbovici, Mihai Dragomir, Ceaureanu Ion, Stamatoiu Virgil, Aremia Sanda Carmencita, Cocos Aurelia, Stefanescu Ana si din anii mai mari:Perescu Nistor,Padureanu Ion,Purcaru Ion,Dobre Ion. Dintre profesori imi amintesc cu drag de profesoara de matematica Raica Aristita, de profesoara de franceza si diriginta noastra Golumbovici Filofteia, de profesorul de romana Bistreanu Constantin, de profesorul de fizica Patroiescu Virgil, de profesorul de istorie Pruteanu Ion. In timpul liceului am locuit la internat de care ma leaga nenumarate amintiri. In ultimi doi ani cand trebuia sa ma pregatesc intens pentru admiterea la facultate, tata mi-a gasit o gazda in vecinatatea scolii. La gazda am locuit impreuna cu Toropu Dan prieten din copilarie. Mi-aduc aminte ca marea problema a parintilor era sa-mi aduca lemnele de care aveam nevoie pentru a incalzi soba pe timpul iernii. Pana reusau sa cumpere lemnele necesare trebuia sa suport frigul din camera. Din timpul liceului imi aduc aminte de olimpiadele de matematica, fizica, chimie pentru care noi elevii ne mobilizam in mod deosebit pentru a obtine rezultate bune.
Dupa terminarea liceului au urmat anii de studentie in cadru Facultatii de Fizica a Universitatii Bucuresti. Imi amitesc cu placere de colegi ca: Chirtoc Viorel, Simion Stefan, Gaiseanu Florin, Dafinei Andrian,Gatner Pavel,Nicolaescu Virgil,Munteanu Nicoleta,Popescu Maria,Enescu Ecaterina,Dragulescu Emilian(Milica),Stanescu Petre,Teodorescu Marin si din anii mai mari: Popescu Dumitru(Mitica),Popescu Gheorge(Gigi),Pasareanu Nicolae(Nicu).Unii dintre ei au lucrat ulterior in cercetare sau in invatamantul superior.Dupa terminarea facultatii am dorit sa lurez la Institutul de Tehnologii Nucleare-Bucuresti Magurele, institut nou infintat si care avea drept obiectiv dezvoltarea energeticii nucleare in Romania. Institutul s-a numit apoi Institutul de Reactori Nucleari Energetici si in prezent Institutul de Cercetari Nucleare.In 1977 institutul  si-a mutat sediul in Pitesti ,unde functioneaza si in prezent.La Magurele am beneficiat de ajutorul unui cercetator cu multa experienta,profesorul Stelian Lungu,cel care mi-a trezit interesul pentru cercetari in domeniul Combustibililor  Nucleari.Mi se pare ciudat sa-mi amintesc de acele zile,nu atat de indepartate, cand  cu ajutorul unei masini perforam cartelele pe care era codificat programul destinat calculatorului de la IFA Magurele ,calculator care ocupa spatiul unei mari incaperi din pavilionul sectiei de Fizica teoretica.Asteptam cu nerabdare ore sau zile rezultatele de calcul pe care le primeam insirate pe multe pagini de hartie.Ulterior in 1980 institutul nostru a achizitionat un mare calculator  care in acea vreme era cel mai performant calculator din tara.Acum ne dezvoltam modelul de calcul direct pe laptop si  avem rezultatele  in cateva secunde. In acea vreme lucrarile cu rezultatele de cercetare le dactilografiam la o masina de scris  si apelam la un desenator profesionist pentru grafice si figuri pe hartie calc.Comunicam greu cu fizicienii din strainatate prin scrisori si cereri de preprint.Astazi avem la dispozitie arhiva electronica si pot comunica rapid prin internet cu colegii mei de specialitate  din Europa,America,Asia .
In 1975 am primit  o bursa  oferita de Agentia Internationala pentru Energie Atomica ,pentru a efectua un stagiu de lucru la Institutul de Cercetari Nucleare din Mol-Belgia unde mi-am pregatit si teza de doctorat.In acea vreme se obtinea foarte greu o bursa in strainatate ,asa incat m-am considerat extrem  de norocos  de  lucra intr-n laborator de varf din Europa de Vest alaturi de specialisti  de inalt nivel stiintific.De altfel in reactorul  Centrului de Cercetari Nucleare din Belgia am efectuat in 1977  primele teste de iradiere pe combustibilul nuclear fabricat de noi la Institutul de Tehnologi Nucleare,Pitesti.Proiectul primelor sase elemente combustibile fabricate in Romania si iradiate in reactorul BR-2 din Mol a fost  o prima mare incercare in activitatea mea de tanar fizician.Rezultatele experimentale obtinute atunci si publicate de mine in raportul extern BLG-530, SCK/CEN,Mol,Belgia au confirmat  realizariea combustibilului nuclear in Romania.

Ajutorul generos acordat de stat in acele vremuri grele institutului a facut posibil ca aici ,pe dealul din vecinatatea orasului Pitesti un grup de tineri fizicieni sa se concentreze pentru a rezolva probleme deloc usoare pentru cercetare, fabricarea combustibilului nuclear  in Romania.Aici am beneficiat de o baza de cercetare de exceptie,cea mai moderna din Europa de est (reactor nuclear pentru experimente  ,dispozitive de iradiere,celule fierbinti,calculatoare ultraperformante,etc.).Cele mai fericite zile din viata mea (lasand la o parte latura de familie) au fost cele in care,dintr-o data dupa luni de munca grea,am obtinut primele rezultate cu modelul de pe calculator.Aceste rezultate au fost in deplina concordanta cu rezultatele furnizate de experimentele pe care le efectuam in reactorul de cercetare.In acest mod s-a pornit la noi in Romania fabricarea  combustibilului nuclear destinat reactorilor de putere.Din intamplare am fost unul dintre pionierii dezvoltarii acestui domeniu la noi in tara si care in opinia mea a fost un mare succes.In prezent Romania fiind singura tara din Europa de est care detine tehnologie si fabrica combustibil nuclear pentru reactori de mare putere.Singura tara din Europa de est care are posibilitatea sa testeze in conditii de reactor  cobustibilul nuclear experimental si sa-i evalueze performanta prin analize structurale in celule fierbinti.

Cercetatorii fizicieni sunt si ei oameni,asa ca toti suferim de nevoia de a simti ca ceea ce facem este important.De la un fizician mai in varsta decat mine,  pe nume Alexandru Cepa, care lucrea intr-un institut de cercetari electrotehnice, am invatat o lectie esentiala si anume ca este posibil sa faci progrese in probleme ce par imposibil de rezolvat daca ignori pe sceptici si mergi mai departe.Alexandru nascut  intr-un sat din Gorj a urmat ca si mine cursurile liceului teoretic din Tg-jiu si mai apoi facultatea de fizica din Bucuresti,dar asemanarile se opresc aici.Trebuie sa remarc, fara sa exagerez,  ca Alexandrucu care adesea ma intalneam in biblioteca din Magurele ,se afla cu mult inaintea timpului sau, avand curajul si piceperea sa abordeze probleme de neimaginat la acea vreme ,cum ar fi gravitatia cuantica.Am admirat mereu claritatea si profunzimea problemelor de fizica abordate de Alexandru.In ce ma priveste in activitatea mea profesionala m-am simtit extrem de privilegiat sa fac parte din comunitatea fizicienilor care se preocupa de fisiunea nucleului si utilizarea energiei eliberate din fisiune in reactorii nucleari de mare putere.Unul dintre cele mai spectaculoase momente pe care le-am trait in cariera mea stiintifica a fost Congresul International de la Niagara Falls-Canada, din 2010, unde  am prezentat in deschidere, cu steagul Romaniei alaturi  ,rezultatele experimentale si de calcul privind performanta combustibilului nuclear la variatia ciclica  a puterii reactorului.Lucrarea a continut rezultatele unui experiment deosebit realizat la Institutului de Cercetari Nucleare din Pitesti in colaborare cu Institutul din Canada .Ma simt onorat ca prin activitatea mea de cercetare si prin  lucrarile stiintifice elaborate in cadrul institutului am putut sa-mi aduc un modest aport la realizare combustibilului nuclear in Romania.

Inca din timpul facultatii simteam ca doresc sa fac cercetare in fizica,deoarece am realizat ca fizica este o stiinta fundamentala  prin excelenta care imi oferea speranta de a intelege ce se intampla in jurul meu, de unde venim si de ce suntem aici pe aceasta planeta numita Pamant.Scopul fizicii la nivelul ei cel mai profund nefiind doar acela de a descrie lumea in care traim,ci si de a explica de ce  aceasta planeta acest univers este asa cum este si daca aparitia vietii e o intamplare sau scopul unui plan divin .Iar daca e sa inventam un rost pentru vietile noastre eu simt ca rostul vietii mele ar putea fi acela de a incerca sa inteleg universul si lumea in care traim si fizica cu siguranta m-a ajutat sa fac acest lucru.Poate ca am reusit intr-o mica masura sa gasesc raspunsuri la multe din problemele ce m-au framantat ,dar mai sunt inca atat de multe lucruri pe care vreau sa le stiu.Marele fizician Einstein a savarsit una din cele mai mari ispravi intelectuale din toate timpurile aratandu-ne ca spatiul si timpul sunt influentate de starea de miscare a observatorului si se pot curba ca raspuns la prezenta materiei si a energiei.La fel cum  relativitatea speciala si relativitatea generala ne-au  impus schimbari drastice in conceptia noastra asupra lumii,mecanica cuantica -fizica lumii noastre reale-ne cere sa renuntam si la calitatile de “bun  simt” pentru a intelege frenezia haotica a universului microscopic.In prezent gravitatia cuantica zguduie atat de puternic fundamentele fizicii moderne ,incat pana si banalul   numar de trei dimensiuni spatiale ale universului ,un lucru atat de elementar,incat l-am putea considera dincolo de orice indoiala,este in mod spectaculos si convingator modificat.Astazi adevaratele mistere ale naturii si universului trebuiesc cautate in astrofizica si fizica particulelor elementare.

In ce ma priveste ,bucuria muncii in sine a constituit intotdeauna o motivatie suficienta pentru activitatea mea zilnica.Lucrand intr-un laborator situat in mijlocul unei paduri minunate pe culmea unui deal din Mioveni-Arges, m-am simtit mereu multumit de rezultatele obtinute.Operand cu expresii matematice si interpretand rezultatele  testelor efectuate in  reactorul nuclear de cercetari am avut satisfactia sa constat ca experimentele arata ca natura se comporta intr-adevar asa cum afirma teoria.Explicatia stiintifica e o sursa de placere,la fel ca dragostea sau arta.Cea mai buna cale de a intelege natura explicatiei stiintifice este sa traiesti acel fior pe care il simti atunci cand cineva(de preferinta tu insuti) a reusit sa explice un anumit lucru atat prin experiment cat si prin calcul.Cand am predat fizica studentilor de la Universitate am simtit ca principala mea sarcina(si fara indoiala cea mai dificila) era sa-i fac sa simta puterea pe care ti-o da capacitatea de a calcula ce se intampla cu un sistem fizic in diferite conditii si cat de util este sa te compari cu rezultatele unui experiment bine gandit.In acest fel studentii mei puteau simti ei insasi ce inseamna cu adevarat principiile fizicii.

Desigur principiile fizicii reprezinta o componenta pretioasa a cvilizatiei de pe planeta noastra.Cele mai profunde principii fizice pe care le cunoastem sunt regulile mecanicii cuantice,care stau la baza a tot ce cunoastem despre materie si interactiile ei.Probabil in viitorul apropiat acel principiu holografic din gravitatia cuantica la care se refera fizicienii Susskind, Smolin,Brian Greene,Winberg in lucrarile lor va fi o idee formidabila care va marca profund civilizatia planetei noastre .Ca profesor de fizica am petrecut mult timp cautand sa explic studentilor lucruri dificile in termeni elementari.Am incercat sa-i fac sa inteleaga ca particulele elementare apar in teoriile din  fizica moderna ca mici aglomerari de energie,impuls si sarcina electrica ale unor campuri. In fizica moderna campurile trebuiesc privite nu doar ca simple artificii matematice care ne ajuta sa calculam fortele dintre particule,ci ca entitati fizice de sine statatoare-locuitori ai universului nostru ce pot fi in REALITATE “mai fundamentali” decat particulele elementare.

In anul 1975 m-am casatorit cu Valeria-Elena nascuta Sendruc. Sotia fiind de profesie fizician a lucrat alaturi de mine la  Instituitul de Cercetari Nucleare din Pitesti. Mai intai am locuit in Bucuresti  si mai apoi in martie 1977  ne-am mutat la Pitesti unde am primit o casa prin grija  Institutului de Cercetari Nucleare. Fiul nostru cel mare Ionica s-a nascut in Bucuresti, cel de-al doilea fiu Mihai in Pitesti. Ionica a urmat cursurile Facultatii de Economie din Bucuresti . Mihai a urmat cursurile Facultatii de Centrale Nucleare din Bucuresti .Ionica s-a casatorit cu Nicoleta Iuliana si au un fiu pe nume David-Andrei Horhoianu nascut la 23 Septembrie 2003 , o fica pe nume Irene Maria nascuta in 29 Iulie 2007 .Spre marea lor bucurie a venit pe lume la 22 Decembrie 2010 si al treilea copil, Ana Ines. Mihai e casatorit cu Adela Mihaela si au un fiu pe nume Alexandru Horhoianu nascut la 8 August 2004 si pe Stefan Matei nascut la 17 Decembrie 2007.

Tineretea mi-am petrecut-o in  Pitesti .Imi amintesc cu placere de prietenii de familie din Pitesti ca familia Costescu,familia Perescu,familia Bold,finii Radu si Gabriela Moscalu ,familia Dutu,familia Voicu,familia Riciu,familia Mazilu familia Turcu si alte tinere familii venite sa lucreze ca si noi in Pitesti.

Desi am calatorit mult prin lume prezentand la diferite congrese  de specialitate lucrari din activitatea mea de cercetare in Romania ,casa mea a ramas in continuare pe malul Argesului in Pitesti.Trebuie sa-l previn pe cititor ca sunt o fire foarte optimista si cred cu tarie in viitorul tarii mele.Ma consider puternic legat de locul in care m-am nascut de cantecele ,jocurile si obiceiurile romanilor, de campiile,raurile si muntii nostrii.Simt ca-mi reancarc bateriile atunci cand revin chiar si pentru scurt timp in satul natal Balanesti,langa paraul Amaradia si dealul Cornea.Ma simt dator sa aprind ori de cate ori revin in satul unde m-am nascut o lumanare la crucea parintilor si a bunicilor mei. Cea mai mare datorie o am fata de parinti,nu numai pentru darul vietii,dar si pentru faptul ca au sadit in mine dorinta de a sti mai mult decat se invata in scoala,de a incerca sa vad lumea asa cum este in realitate.Stiu ca parintii mei au muncit din greu  sa ne tina in scoli pe mine si pe sora mea,dar sunt convins ca succesele noastre la scoala si in viata au insemnat pentru ei o mare bucurie.Daca as fi fost un scriitor adevarat si cu talent in arta descrierii personajelor mi-ar fi placut sa-i descriu intr-un cadru deosebit pe parintii mei si pe cativa dintre oamenii din satul meu cat si profesorii  de la care am avut norocul sa invat cate ceva.Dat fiind talentul meu limitat,ma rezum doar la simple povestiri.
In ce priveste relatia noastra ca parinti cu copiii trebuie sa spun ca suntem niste indivizi independenti care ne conducem singuri existenta.Ii iubesc si-i voi iubi mereu. Inainte de a se casatori si de a avea o slujba care sa le aduca un venit am cautat sa-i ajut cat am putut. Ma simt indreptatit  sa spun  ca atat Ionica cat si Mihai au avut norocul unei educatii alese atat in liceu cat si la facultate si am facut tot ce am putut sa-mi permit pentru a le  asigura aceasta educatie . Dar astea le-am oferit de buna voie si fara gandul de a fi rasplatit intr-un fel.Am considerat ca e datoria mea de parinte sa ma ocup cu prioritate de sanatatea si educatia copiilor mei.Pentru ce am facut ,ei nu trebuie sa ma recompenseze promitandu-mi ca o sa ma viziteze alternativ  duminecile pentru tot restul vietii. Sincer sa fiu sunt inca mult prea ocupat incat sa-mi traiesc viata indispunandu-ma daca copiii mei nu-si petrec destula vreme cu mine.In privinta mostenirii daca mor si raman putine valori materiale dupa mine ii rog pe fiii si mai ales pe nurorile mele sa nu se supere,asta inseamna ca mi-am planificat prost economiile.Sper insa din tot sufletul ca fiii si nurorile mele sa inteleaga ca cea mai mare realizare a vietii lor sunt copiii pe care-i cresc si de a caror sanatate si educatie trebuie sa se ingrijasca cu prioritate.Un singur copil intr-o familie e  prea putin si pentru ei ca parinti si pentru copil  al carui frate sau sora poate fi tovarasul lui de suflet in aceasta viata.Pot sa aduc multe argumente in sprijinul acestei afirmatii.Din pacate multe tinere familii  inteleg acest lucru atunci cand e prea tarziu.Copiii trebuie sa-i faci atunci cand esti tanar si sanatos. Spre bucuria mea ,dar mai ales a lor, vad ca fiii mei au inteles acest sfat si au adus pe lume pe Irene Maria si Ana Ines surorile lui David Andrei si pe Stefan Matei fratele lui Alexandru.Am deci cinci nepoti vrednici,isteti si cu rezultate excelente la scoala !

Situatia noastra pe aceasta planeta numita Pamant pare stranie.Fiecare dintre noi apare aici involuntar si neinvitat,si pentru o scurta sedere,fara a sti de ce apare si de unde vine.In vietile noastre de zi cu zi  simtim decat ca omul exista aici spre binele celorlalti,pentru aceia pe care ii iubim si pentru multe alte fiinte a caror soarta este asociata cu a noasta. Personal sunt incantat de cat am realizat in aceasta viata pe aceasa planeta numita Pamant.Niciodata n-am ravnit la belsug si lux,si chiar le dispretuiesc.Mai exista insa multe lucruri pe care as dori sa le vad implinite inainte de a pleca din aceasta lume.Nu ma refer la viata mea personala,dar pe plan profesional spre exemplu, mi-ar place sa traiesc sa vad realizat visul fizicienilor de a  a lamuri natura materiei intunecate si al energiei intunecate care predomina universul cat si pe acela de a dezvolta o teorie cuantica a gravitatiei care va trebui in final sa explice de ce traim intr-o lume pe care o putem cerceta in fel si chip ,teorie care mai mult ca sigur ne va da noi raspunsuri la intrebarile fundamentale  privind spatiul si timpul, de unde venim noi oamenii si incotro ne indreptam.

Inchei  povestea mea cu acele cuvinte intelepte  scrise de Hendrik Van Loon in cartea sa intitulata Istoria Omenirii :”Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca,cu atat cred mai tare,ca ar trebui sa ne luam ca martori si judecatori ,Ironia si Mila, dupa cum Egiptenii chemau asupra mortilor pe zeitele Isis si Neftis.Ironia si Mila sunt doi sfatuitori buni.Una ,cu surasul ei,ne face viata placuta.Alta,cu lacrimile ei,ne-o face sfanta.Ironia de care vorbesc nu-i deloc cruda.Ea nu-si bate joc nici de dragoste nici de frumusete.E blanda si binevoitoare.Rasul ei alina supararea.Si ne invata sa radem de rai si de prosti,si pe care,fara ea,am putea avea slabiciunea sa-i dispretuim si sa-i uram”.

image0021.jpg
Casa in care m-am nascut si am copilarit(cea din fata) in Balanesti

(vazuta astazi 16.09.2006)
image004.jpg
Casa construita in 1960 de parintii mei in Balanesti (sat Pistesti)

…………