50 de ani împreună – Sărbătoarea unei vieți

50 de ani împreună – Sărbătoarea unei vieți
       Pitești,12 iunie 2025 – Primăria orașului

Astăzi am trăit un moment deosebit, alături de oameni deosebiți. În sala festivă a Filarmonicii Pitești, alături de Primarul orașului, mai multe familii au fost sărbătorite pentru un lucru rar și prețios: 50 de ani de căsătorie.
Un jubileu care nu se măsoară doar în timp, ci în iubire, răbdare, loialitate și alegere zilnică.

Alături de soția mea, cu care am împărțit această jumătate de secol de viață, am primit o diplomă de fidelitate, flori și recunoștința comunității. Dar mai presus de orice, am primit certitudinea că drumul lung împreună este una dintre cele mai frumoase împliniri ale unei vieți omenești.

Cincizeci de ani… Par poate mulți, dar, privind în urmă, timpul s-a scurs ca o adiere caldă de vară.

Cu tâmplele albite de ani și inimile pline de recunoștință, ne-am privit în tăcere: am trăit împreună, am clădit împreună, am iertat, am sperat, am învățat să fim unul pentru celălalt, în toate anotimpurile vieții. Căci nu e puțin lucru să rămâi alături de același om timp de o viață –să-l alegi din nou și din nou, în fiecare dimineață……

Nu a fost doar noroc. A fost și muncă. A fost răbdare. A fost iertare. A fost voința de a rămâne. De a rămâne mereu împreună.

Gândindu-mă la acest moment, mi-a venit în minte o scenă dintr-un film în care Henry Ford, nu doar un pionier al industriei auto, ci și un om cu simțul esențelor, sărbătorea 50 de ani de căsătorie alături de rude si prieteni. Cineva l-a întrebat care este secretul unei căsnicii durabile.
Si el a răspuns cu simplitate:
„Este la fel ca în industria auto: sa ai puterea să rămâi fidel unui singur model.”

Și noi am urmat aceeași cale. Am reparat ce s-a stricat, dar nu am schimbat modelul. Nu am plecat când a fost greu— am rămas. Am urcat și-am coborât, am râs și-am plâns, dar ne-am ținut de mână. Am devenit prieteni vechi, sprijin unul altuia, martori ai propriei noastre vieți.

Și un gând pentru cei mai tineri –pentru copiii și nepoții noștri- aș spune doar atât: amurgul vieții vine mai repede decât pare. Nu amânați iubirea, nu amânați visurile. Trăiți cu sens, iertați ușor și fiți prezenți în viața voastră. Cândva veți înțelege că nu contează câte lucruri ați adunat, ci câte clipe ați trăit cu adevărat frumos.

Iar dacă m-ați întreba acum „Care e secretul unei căsnicii durabile?”
v-aș răspunde, la fel de simplu ca și Henry Ford:

Este răbdarea. Este respectul. Este tăcerea spusă la timp
și cuvântul rostit cu inimă. Dar mai presus de toate, este alegerea zilnică de a iubi același om, în toate versiunile lui –
tânăr, obosit, vesel, tăcut…dar fiind al tău.

La urma urmei, familia este cea mai mare operă a omului pe Pământ. Nu e o instituție învechită, ci un legământ viu, în care omul își găsește sensul, rădăcina și speranța.

Într-o lume în care totul se schimbă, familia e ancora. Familia este sanctuarul vieții. Este acolo unde sufletul își găsește liniștea. Este locul în care omul, acest mic trecător prin univers, își poate rosti adevărul cu glas liniștit.

Pe planeta noastră mică și frumoasă, în scurta noastră trecere prin timp, nimic nu e mai profund decât a fi iubit și a iubi, cu răbdare și continuitate.

Căci omul e o ființă care, mai presus de toate, caută un acasă în sufletul altcuiva.

Și, în încheiere,
permiteți-mi să adresez un gând sincer de mulțumire
Primăriei orașului Pitești, domnului primar Cristian Gentea,
pentru organizarea acestui moment plin de lumină, pentru gestul de suflet, pentru grija cu care onorează memoria vie a comunității.

Mulțumim că ne-ați oferit nu doar o diplomă, ci si o vie emoție.

O zi ca aceasta nu se uită.

Cu emoție, recunoștință și speranță, vă împărtășesc acest gând:

Dragostea adevărată nu se măsoară în ani, ci în rădăcini adânci.