PREVIZIUNI PE TERMEN LUNG

Lumea, zic unii, va pieri de foc,
Zic altii ca de gheata.
Dar am gustat dorinta si cred ca la soroc
A noastra lume va pieri de foc. (Foc si gheata -Fire and
ice–Robert Lee, Traducere de Octavian Cocos)

Poate ca e scump sa traiesti pe Pamânt, dar asta include
In fiecare an o calatorie gratuita in jurul Soarelui!

In timpul unui an planeta albastra numita Pamant ne plimba pe noi si furnicarul de oameni de langa noi intr-o calatorie in jurul Soarelui, lunga de 938.221.900 kilometrii si cu fantastica viteza de ~ 30 Km/sec. In acelasi timp Pamantul ne roteste in jurul axei sale cu viteza de ~ 1 km/sec. Galaxia Andromeda, cel mai apropiat vecin al galaxiei noastre in spatiu, se afla la o distanta de aproximativ doua milioane de ani-lumina. Unui astronom de pe o planeta in rotatie in jurul unei stele din Andromeda, galaxia noastra i-ar parea cam la fel cum ne apare noua Andromeda: un disc, vazut oblic, compus din stele si gaz in rotatie in jurul unui nucleu central.
Noi traim intr-o galaxie care are aproape o suta de mii de ani lumina diametru si care se roteste lent; stelele din bratele sale spirale se invartesc in jurul centrului sau, efectuand o rotatie completa o data la fiecare cateva sute de milioane de ani. Soarele nostru este doar o stea galbena, obisnuita, de dimensiune medie, aflata langa marginea interioara a uneia dintre bratele spirale ale galaxiei noastre.
Steaua cea mai apropiata de Pamant, numita Alpha Proxima Centauri, este la o distanta de circa patru ani lumina (lumina care vine de la ea are nevoie de circa patru ani sa ajunga la Pamant). Steaua lui Barnard, urmatoarea cea mai apropiata stea se afla la sase ani-lumina. Alte stele care sunt vizibile cu ochiul liber se gasesc in limitele a cateva sute de ani lumina departe de noi. Am avea nevoie de multa rabdare pana sa comunicam cu ipotetici extraterestri care ar trai in aceste sisteme. Stim acum ca galaxia noastra este numai una din cateva sute de miliarde de galaxii care se pot vedea cu telescoapele moderne, fiecare galaxie continand cateva sute de miliarde de stele.
Peste circa cinci miliarde de ani Soarele va muri si odata cu el Pamantul. In aproximativ acelasi timp (cu un miliard de ani mai putin sau mai mult) galaxia Andromeda, cel mai mare vecin galactic al nostru, care apartine aceluiasi roi ca si galaxia noastra si care in prezent se afla in cadere spre noi, se va izbi de Calea Lactee. Galaxiile vor continua sa se departeze unele de altele, stelele isi vor consuma combustibilul nuclear, radiatia de fond de microunde se va deplasa spre rosu catre unde radio si va disparea teptat.
Aceste previziuni globale pe termen lung sunt demne de incredere deoarce depind de presupunerea ca fizica ce guverneaza interiorul Soarelui, precum si forta gravitatiei in stele si galaxii, va actiona in urmatoarele cinci miliarde de ani asa cum a facut-o in decursul ultimilor cinci sau zece miliarde. Nu pot fi insa prezise prea multe detalii (care sunt mai interesante). Nu putem fi siguri ca Pamantul va fi tot cea de-a treia planeta de la Soare in urmatoarele cinci miliarde de ani, chiar si orbitele planetare pot sa se comporte “haotic” pe perioade mari de timp. Si, desigur, schimbarile de pe suprafata Pamantului, in particular transformarile din ce in ce mai rapide ale biosferei produse de propria noastra specie nu pot fi prezise cu certitudine nici macar pentru o milionime din acest interval de timp.
Galaxia noastra va sfarsi cu siguranta in cinci sau sase miliarde de ani printr-o extraordinara intalnire cu galaxia Andromeda. Dar universul va continua sa se dilate la nesfarsit? Se vor indeparta si mai mult de noi galaxiile de la mare distanta? Sau aceste miscari s-ar putea in cele din urma inversa, astfel incat intregul univers sa se comprime din nou printr-o uriasa implozie? Raspunsul depinde de “competitia” dintre gravitatie si energia intunecata care intretine expansiunea universului!
Soarele nu si-a consumat inca nici jumatate din combustibil. Inaintea sa se intinde mai mult timp decat cel ce s-a scurs pe parcursul intregii evolutii biologice. Iar galaxiile vor supravietui cu mult Soarelui. Chiar daca viata ar exista acum doar pe Pamant, va fi timp destul pentru ca ea sa se raspandeasca prin galaxia noastra si dincolo de ea. Avand in vedere atat de mult timp, n-ar trebui sa subestimam inventivitatea cu care fizicienii si inginerii nostri ar putea reactiona. Sferele Dyson din jurul stelelor construite artificial, impreuna cu tehnologiile de conservare a energiei, ar putea sustine viata inteligenta pe durate mult mai lungi decat timpul de viata natural al stelelor. Am putea gasi modalitati de a arde mai departe stelele “moarte”, eliberand cea mai mare parte a energiei lor-acea energie E=mc2 din nuclee- intr-o forma utilizabila.
Orice fiinte indepartate care ar putea comunica cu noi ar trebui sa cunoasca cateva concepte de matematica si logica similare cu ale noastre. Si, desigur, ar trebui totodata sa fie deschisi sa impartasasca cu noi o anume cunoastere privind particulele si fortele fundamentale care guverneaza universul. Si ei, ca si planeta lor fiind alcatuiti din atomi exact ca cei de pe Pamant ar trebui sa accepte ca cele mai importante particule sunt protonii si electronii si un electron rotindu-se in jurul unui proton formeaza un atom de hidrogen. Hidrogenul fiind cel mai raspandit element din univers. Un proton este de 1836 ori mai greu decat un electron, iar numarul” 1836 “ar avea aceiasi conotatie pentru orice “inteligenta” capabila si motivata sa comunice cu noi. In mod evident fiintele extraterestre nu utilizeaza metrul, kilogramul sau secunda dar ar putea fi capabile sa schimbe informatii privind raportul a doua mase cum ar fi raportul maselor protonului si electronului. Dupa cum a afirmat renumitul fizician Richard Feynman, laureat Nobel, el ar putea sa le spuna prin unde radio extraterestrilor ca este “inalt cat saptesprezece miliarde de atomi de hidrogen” si ei il vor intelege !
In univers exista din belsug spatiu, timp, materie si energie. Lumea fizica ne ofera un viitor mult mai maret si mai bogat decat tot ce am cunoscut pana acum, cu conditia sa nu-l aruncam in aer. Colonizarea spatiului de catre oameni, in corpurile noastre adaptate la conditiile de pe Pamant, e un proiect extrem de dificil. Pentru a se dezvolta, corpurile noastre au nevoie de anumite conditii, intre care temperaturi intr-un interval ingust, aer continand un amestec special de molecule si lipsit de tocsine, o sursa sigura de apa si hrana, protectie fata de radiatii ultraviolete si razele cosmice. Aceste conditii exista intr-un strat foarte subtire aproape de suprafata Pamantului, dar sunt foarte rare in univers. Extinderea sferei de influenta a informatiei umane e un obiectiv mai usor de atins, mai realist, dar nu mai putin important. Dispozitivele mecanice si senzorii pe care ii trimitem in spatiu pot construi si explora in numele nostru, tinand in acelasi timp legatura cu noi.
Tehnologia informatiei cuantice, care acum se afla la granita cercetarii, va duce la construirea unor calculatoare gigantice si realizarea unor proiecte grandioase cum ar fi terraformarea planetelor aflate in vecinatatea altor stele. In prezent, in iteriorul computerelor moderne, informatia este stocata si procesata in aranjari si rearanjari ale electronilor. Pentru a reprezenta informatia, avem fie o concentratie mare a electronilor (interpretata ca 1), fie o concentratie mica (interpretata ca 0) in fiecare din milioanele de unitati minuscule (tranzistori si condensatori) care alcatuiesc memoria RAM a calculatorului. Dezvoltarea tehnologiei cuantice va avea in vedere folosirea directiei spinilor electronilor- in sus sau in jos- in locul concentratiei lor, pentru a realiza 0 sau 1. Manevrarea directiei spinului e mai delicata decat deplasarea sarcinii electrice, dar in principiu poate fi mai rapida si mai eficienta energetic. Putem lucra de asemenea cu fotoni in loc de electroni, monitorizandu-le concentratia, culorile (lungimea de unda) sau spinul (polarizarea). Aceste platforme postchimice, bazate pe tehnologia cuantica, pot sustine expansiuna continua a inteligentei in cosmos pe termen lung si la o scara ampla.
Vor trece, poate, decenii pana cand inteligentle artificiale generale autonome vor atinge nivelul uman. Dar motivatile sunt puternice, iar progresul inevitabil, asa incat, daca nu apar razboie catastrofale, schimbari climatice sau epidemii, va dura probabil un secol sau doua. Date fiind avantajele intrinsece legate de viteza de gandire, acuratetea perceptiei si forta fizica pe care le pot oferi masinile, avangarda inteligentei va trece de la Homo Sapiens la cyborgi si la super-creiere.
Este posibil ca si ingineria genetica sa produca finite cu capacitate supraumane. Ele vor fi mai destepte, mai puternice si (sper) mai empatice decat oamenii din ziua de azi.
Daca vom reusi sa supravietuim in urmatorii o mie de ani ne vom fi raspandit si pe alte planete aflate in vecinatatea altor stele. Astfel va fi mai putin posibil ca intreaga rasa umana sa fie distrusa de o calamitate ca razboiul nuclear. Ramane de vazut in ce masura sensul responsabilitatii transmis prin limbaj este suficient pentru a controla instinctul agresivitatii transmis prin ADN. In caz negativ rasa umana va constitui una dintre fundaturile selectiei naturale. Poate ca o rasa de fiinte inteligente dintr-o alta parte a galaxiei va atinge un mai bun echilibru intre responsabilitate si agresivitate. Daca aceasta este situatia, atunci ne putem astepta sa fim noi cei contactati, sau cel putin sa le detectam semnalele radio. Poate ca ei stiu de existenta noastra, dar nu doresc sa ne-o releveze pe-a lor. Tinand seama de istoria noastra, masura lor poate fi inteleapta.
Pe de alta parte, fizicianul Stephen Hawking fost profesor de astrofizica la Universitatea Cambrige, sustinea ca un contact cu o civilizatie extraterestra avansata ar putea fi devastator pentru noi. Celebrul om de stiinta subliniaza ca din punct de vedere logic, este imposibil ca undeva in cele 100 milioane de galaxii ale universului sa nu existe si alte forme de viata. El da de inteles ca majoritatea formelor de viata extraterestre ar putea fi organisme de tipul microbilor sau al animalelor primitive care populau Terra cu milioane de ani in urma. Totusi, argumenteaza savantul, o parte din aceste forme de viata ar putea fi inteligente, caz in care ar reprezenta o reala amenintare pentru Terra. Trebuie doar sa ne privim pe noi insine pentru a ne da seama cum s-ar putea dezvolta formele de viata inteligente in ceva ce nu ne-am dori sa intalnim. Savantul, specialist in astrofizica, si-i imagineaza supravietuind in nave uriase dupa ce au epuizat toate resursele de pe planeta lor de origine. Intr-o atfel de situatie aceste fiinte ar deveni probabil nomade, cautand sa cucereasca si sa colonizeze planetele care le ies in cale, asa cum au procedat europenii in frunte cu Cristofor Columb atunci cand au debarcat in America.
Multe lucruri pot merge prost. Epidemiile au facut ravagii in trecut, la fel cutremurele si eruptiile vulcanice. O ciocnire nefericita cu un meteorit a dus la disparitia dinozaurilor de pe Pamant. Putem si treubuie sa atenuam astfel de pericole. Dar, doua mari pericole create de om ne ameninta in present omenirea. Tehnologia de captare a unei parti mai mari din energia solara se dezvolta rapid si e aproape sigur ca in viitorul previzibil o vom putea utiliza pentru a sustine o economie mondiala mai prospera. Deocamdata insa e mai usor si mai convenabil sa exploatam energia solara captata cu mult timp in urma de palante si depusa in combustibilul fosil-carbune si petrol. Din pacate arderea pe scara larga a acestor combustibili elibereaza in atmosfera dioxid de carbon si alti poluanti, alterandu-i proprietatile. Atmosfera poluata pastreaza mai multa energie solara, provocand cresterea temperaturii pe Pamant. Aceasta e prima dintre crizele generate de om care ne ameninta.
Venus planeta noastra sora, este o bijuterie a cerului instelat. In acelasi timp e si un semnal de alarma. Atmosfera ei bogata in dioxid de carbon pastreaza exterm de eficient energie solara. Temperaturile la suprafata lui Venus se apropie de 4600 C, temperature de topire a plumbului, facand imposibila chimia complexa. Venus e mai aproape de Soare decat Pamantul, dar, daca am aseza-o pe orbita Pamantului, temperature ei tot ar fi alarmant de mare-vreo-3400 C. Pamantul nu va ajunge prea curand la fel de fierbinte, dar chiar si cateva grade in plus vor avea efecte drastice, poate chiar catastrofale. Crestera temperaturii provoaca topirea ghetii polare, ridicand nivelul marilor; apar fenomene meto violente, determinate de umezeala crescuta a atmosferei; iar viata plantelor si animalelor sensibile la temperatura e afectata, punandu-le in pericol si punand in pericol rezervele noastre de hrana.
A doua amenintare generata de om este armamentul nuclear. Cand oamenii de stiinta au studiat fortele tare si slaba, au descoperit combustibili puternici bazati pe arderea nucleara, nu chimica. Aceasta a permis construirea unor bombe cu putere distructiva mult mai mare. Daca o parte semnificativa din acest arsenal ar fi folosita in razboi, milioane de oameni ar pieri in chinuri groasnice, iar centre importante ale civilizatiei ar devein deserturi nelocuibile. Progresul omenirii ar cunoaste un recul catastrofal, poate ireversibil. Binefacerile cresterii economice si cunosterii stiintifice sunt insotite si de pericole grave. Aceste pericole pot fi evitate. Nu stim daca vor si fi evitate.
O gluma prosta zice ca motivul pentru care nu am fost contactati de o civilzatie extraterestra este ca civilizatiile tind sa se autodistruga atunci cand ating stadiul nostru. Am insa destula incredere in bunul simt al oamenilor de pe Terra si cred ca putem dovedi falsitatea acestei afirmatii.
Foto 1: Planeta nastra vazuta din naveta spatiala
Foto 2: Galaxia spirala Andromeda (vazuta prin telescopul Hubble)
Foto 3: Nasterea unei stele (vazuta prin telescopul Hubble)

Foto 1: Planeta nastra vazuta din naveta spatiala

Foto 2: Galaxia spirala Andromeda (vazuta prin telescopul Hubble)

Foto 3: Nasterea unei stele (vazuta prin telescopul Hubble)