CĂLATORI ÎN JURUL SOARELUI

Poate că e scump să trăiești pe Terra, dar asta include în fiecare an o călătorie gratuită în jurul Soarelui!

Noi trăim într-o galaxie care are aproape o sută de mii de ani-lumină diametru și care se rotește lent; stelele din brațele sale spirale se învârtesc în jurul centrului său, efectuând o rotație completă o dată la fiecare câteva sute de milioane de ani. Soarele nostru este doar o stea galbenă, obișnuită, de dimensiune medie, aflată lângă marginea interioară a uneia dintre brațele spirale ale galaxiei noastre.

În timpul unui an, planeta albastră numită Pământ ne plimbă pe noi și furnicarul de oameni de lângă noi într-o călătorie în jurul Soarelui, lungă de 938.221.900 kilometri și cu fantastică viteza de aproximativ 30 km/sec. În același timp, Pământul ne rotește și în jurul axei sale cu viteza de aproximativ 1 km/sec.

Galaxia Andromeda, cel mai apropiat vecin în spațiu al galaxiei noastre, se află la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină de Pământ. Așadar, chiar dacă am putea călări pe un foton – o particulă de lumină, cel mai rapid lucru din univers – tot ar dura 2,5 milioane de ani pentru a ajunge la Andromeda. Această distanță uimitoare arată cât de vast și misterios este universul nostru cu adevărat.

Oamenii de știință cred că Andromeda și Calea Lactee sunt pe curs de coliziune și se vor uni în aproximativ 4,5 miliarde de ani, creând o supergalaxie. Până atunci, Andromeda rămâne o amintire strălucitoare a cât de mici suntem la scara cosmică și cât de departe trebuie să meargă omenirea în explorarea spațială.

De multe ori în nopțile senine îmi place să caut cu un instrument optic galaxia Andromeda și nu-mi vine să cred că această lumină difuză de magnitudine cinci reprezintă strălucirea a miliarde de stele dintr-o galaxie care poartă numele principesei Andromeda.

Legenda spune că Andromeda, frumoasa fiică a lui Cepheus și Cassiopeia, regina Etiopiei, a atras mânia Zeitei Mării. Drept pedeapsă, Neptun a legat-o de stânca din mijlocul mării ca jertfă pentru monstrul marin care devasta coastele. În timp ce monstrul se apropia, Perseus, călare pe calul înaripat Pegasus, a reușit s-o elibereze, transformând monstrul într-o stâncă.

Pe cer, constelația Pegasus se găsește în vecinătatea constelației Andromeda, având în comun steaua Alpheratz de magnitudine doi. În față se află constelația Perseu și nu departe, mai la nord, se află constelațiile Cepheus și Cassiopeia. Frumos să le privești și să te gândești la legendă! Am făcut asta mai ales când am fost însoțit de nepoții mei, care au părut încântați să asculte legenda și să căutăm împreună galaxia Andromeda și constelațiile amintite mai sus.

Unui astronom de pe o planetă în rotație în jurul unei stele din Andromeda, galaxia noastră, Calea Lactee, i-ar părea cam la fel cum ne apare nouă Andromeda: un disc, văzut oblic, compus din stele și gaz în rotație în jurul unui nucleu central.

Cea mai minunată priveliște pentru mine a fost cerul sudului în nopțile fără lună. Cerul sudului este mai bogat decât al emisferei nordice, cu care sunt eu obișnuit, și este aproape lipsit de poluare luminoasă. Priveliștea Căii Lactee care se întinde atât de clar de-a lungul cerului îți dă fiori și te face să meditezi la soarta planetei noastre în imensitatea Universului. Omul și viața în general par irelevante pentru funcționarea Universului.

Cu mai mulți ani în urmă am fost în America de Sud pentru o vizită de lucru la Centrul Atomic Bariloche din America de Sud. A fost o experiență extraordinară. Seara părăseam camera hotelului pentru lungi plimbări pe malul lacului din vecinătate, ca să mă gândesc la activitatea din timpul zilei și la programul care urma. Dar uneori, privind cerul înstelat și oglinda lacului din apropiere, îmi era imposibil să mă gândesc la altceva decât la întinderea fără sfârșit a Universului și la legile fizicii care îl guvernează.

În acele momente de contemplare, sub cupola infinită a cerului sudului, înțelegi cu adevărat că fiecare dintre noi este un călător cosmic, purtat în fiecare an în această călătorie gratuită și magnifică în jurul Soarelui, un dans cosmic care durează de miliarde de ani și va continua mult după ce vom fi plecat din astă lume.

Grigore Horhoianu, Topoloveni, 14 Septembrie 2025