Stramosii mei

Horhoienii. De unde vin?

Nu-s Olteni precum Gorjenii
Nici Gorjeni ca Horhoienii
      ( profesor Alexie Horhoianu, Amintiri)

Se crede ca stramosul Horhoienilor, un preot ortodox roman,  a venit din Ardeal in jurul anului 1620. Se stie ca in Ardeal in acea vreme nobilii unguri persecutau pe taranii romani si in special pe preotii lor. Atat ungurii care dupa Reforma au imbratisat calvinismul, cat si sasii care au trecut la luteranism, au cautat sa atraga pe fratii nostrii romani la confesiunea lor, facand presiuni indeosebi asupra preotilor romani. Dupa cucerirea Ardealului de Mihai Viteazul in 1601, Dieta intrunita la Alba Iulia a hotarat, la cererea expresa a Domnitorului, masuri pentru imbunatatirea starii romanilor din  Ardeal si a preotilor lor. Din nefericire dupa uciderea lui Mihai, viata romanilor din Ardeal a devenit si mai aspra. In aceste conditii multi romani in frunte cu preotii lor au trecut muntii in Tara Romanesaca.Printre ei s-a aflat si stramosul nostru, Popa Stefan Horhoianu.Se presupune ca numele initial purtat de strabunic in Ardeal ar fi fost Orheianu sau Orhoianu care a devenit ulterior Horhoianu .Ramane de verificat aceasta ipoteza facuta cu ceva timp in urma de profesorul Alexie Horhoianu.

In cartea sa “Sa ne cunoastem stramosii”,  Eugen Radulescu fratele mamei, mentioneaza(probabil din informatiile detinute de profesorul Alexie Horhoianu  ) prezenta in Balanesti – Gorj a primilor Horhoieni in jurul anului 1620. Se presupune ca unul din fiii stramosului nostru popa Stefan a luat in casatorie o tanara din familia boierului Balan, al carui strabunic a dat, cu mult timp in urma, denumirea satului de Balanesti, dupa cum relateaza invatatorul Urs Constantin in monografia satului. De altfel si una din ramurile Horhoienilor a ramas cu porecla de “ai lui Balan”, ramura pe care in Arborele genealogic am numit-o “Balanii”.

Denumirea de Balanesti este atestata documentar intr-un act emis de domnitorul Vlad Voda Calugarul in anul 1493, asa cum mentioneaza  invatatorul Urs in monografia mentionata. Faptul ca stramosul nostru s-a inrudit cu cea mai instarita familie din zona, familia boierului Balan, dovedeste ca  popa Stefan venit din Ardeal se bucura in sat de o apreciere deosebita. In acea vreme, ca de altfel si acum, preotii romani din Ardeal s-au remarcat prin profesionalismul si experienta lor de viata. Sa nu uitam ca acolo in Ardeal, in acea vreme a trait cel mai de seama tipograf , Diaconul Coresi . Coresi timp de aproape trei decenii incepand din 1537 a tiparit la Brasov o intreaga serie de carti bisericesti in limba romana. De altfel atat sasii cat si ungurii au ajutat la tiparirea cartilor religioase in limba romana din dorinta lor de a atrage pe fratii nostrii romani la confesiunea lor. Se stie ca potrivit confesiunilor calvina si luterna slujba trebuia facuta, pentru fiecare popor, in limba sa. Desigur incercarea de a atrage pe romani la religia lor nu a reusit, in schimb a avut drept folos traducerea, tiparirea si raspandirea cartilor bisericesti in limba romana. Asadar, nu este de mirare ca Popa Stefan Horhoianu stramosul nostru, poseda pentru acea vreme bogate cunostiinte de cultura si religie, dobandite din cartile lui Coresi, cunostinte pe care le-a impartasit  satenilor din Balanesti si mai ales copiilor la scoala, preotul fiind si dascal in acea vreme.

In Balanesti, stramosii mei Horhoieni si urmasii lor au locuit in zona numita “Teiul Horhoienilor” care se intinde pe o lungime de circa 200 m intre o ulita care merge spre Amaradia si coasta Broscanilor. Asezarea caselor in aceasta zona in jurul anului 1900 este aratata in schita(teiul Horhoienilor) anexata la Arborele Genealogic. Teiul Horhoienilor se intinde si peste Amaradia ajungand pana la paraul Zlasti. In dealul numit Zlasti aveau terenuri cu vita de vie o parte din Horhoieni ca: Teauca si Ion al Tincai. Altii cum sunt Balanii, Ai lui Fita, Ai lui Ciungu aveau vie in dealul numit Cornea si aflat in vecinatatea dealului Zlasti. Denumirea de Cornea vine de la boierul Cornea Brailoiu care a avut in proprietate acest deal in jurul anului 1693. Cornea Brailoiu a fost Vel Paharnic la Curtea Domneasca de la Targoviste isi avea originea si casele in satul Vadeni – Gorj, unde a construit si o biserica. Faptul ca boierul Cornea avea vie in dealul Balanestilor dovedeste cat de recunoscute erau podgoriile de aici, din moment ce  el Cornea Brailoiu in calitatea sa de Vel Paharnic la Curtea Domneasca din Targoviste era interesat de viile din dealul Cornea. De altfel vinul de Balanesti a fost premiat in anul 1900 la Paris, atunci cand invatatorul Arjocianu a participat cu Tamaioasa de Balanesti la “Expozitia Agicola Mondiala Paris 1900”. Intr-un act de vanzare – cumparare se arata ca Radu Brailoiu cumpara in 1766 o vie in Dealul Balanestilor, in acel act martor apare  si  un popa pe nume Stefan, probabil unul din fiii sau nepotii stramosului nostru (Al. Stefanescu- Gorjul Istoric si Pitoresc).Inainte de revolutia din 1989 statul a incercat si a reusit in buna parte sa modernizeze plantatia de vie din Zlasti si Cornea.Mare gresala ca dupa revolutia din 1989 viile din Zlasti si Cornea au fost lasate in paragina!

Batranii povesteau cum ca un drum bine intretinut leaga pe vremuri dealul Cornea si dealul Zlasti de drumul judetean Tg-Jiu-Scoarta, drum care se intersecta cu aceasta la intrarea in Budieni. In acea vreme, boierii de la oras si din imprejurimi veneau cu trasura pe acest drum in dealul Zlasti si  dealul Cornea pentru a cumpara vin de la satenii din Balanesti, care de obicei isi pastrau vinul in pivnitele aflate pe dealurile Cornea si Zlasti.Una din aceste pivnite a fost adusa de parintii mei si asezata in curtea casei parintesti din Balanesti, sat Pistesti.Pivnita a fost bine recladita, mai putin acoperisul care a fost inlocuit cu tigle in locul sindrilelor care fiind confectionate din lemn nu au putut fi recuperate.

Din marturisirile batranilor din sat reiese ca stramosii mei Horhoieni acordau o atentie deosebita viilor din Zlasti si de la Cornea.Atat strabunicul Stefan, cat si bunicul Mihai, locuia in pivnita de la Cornea de primavara pana toamna tarziu.Aici la Cornea se indeletniceau cu ingrijirea viei si a pomilor fructiferi.Din vin si din strugurii vaduti in piata din oras a stans bunicul Mihai, caruia i se spunea si Mihalache, putinii bani cu care a reusit sa-si intretina familia si sa-l ajute pe tatal meu sa urmeze liceul din Tg-Jiu.Bunica Maria mergea uneori la piata din Tg-Jiu cu un cos de struguri si cateva oua pentru a obtine suma de care tatal meu avea nevoie sa-si cumpere cele necesare pentru scoala.Tatal meu, fiind bun la invatatura, a fost recomandat de directorul scolii sa ajute la lectii copiii doctorului Hasnas .Contactul cu familia doctorului Hasnas a fost un noroc de mare ajutor pentru Tata.Datorita igrasiei din camera unde locuia, liceul neavand camin de locuit in acea vreme, Tata s-a ales cu probleme la plamani, astm bronsic .Doctorul Hasnas vazand ca Tata suferea de astm bronsic i-a oferit tratament si ingrijire.

  Am aflat din spusele bunicii, prin ce mari greutati a trecut bunicii si oamenii din sat in timpul razboiului  din 1916-1917. In octombrie 1916 nemtii au spart frontal din muntii Gorjului, iar armata noastra s-a retras in mod fortat. Vestea ca trupele nemtesti se apropie de sat venind pe Valea Jiului a creat mare panica in sat. Bunicul a hotarat ca impreuna cu familia sa paraseasca casa si sa se retraga in deal la Cornea.In carul tras de boi  a pus bunicul pe cei sase copii ai sai si pe cei patru ai fratelui sau Constantin, plecat la lupta si mort pe front. Tatal meu Grigore, fratele sau Petre si varul lor Alexie fiul lui Constantin, fiind cei mai mari, mergeau pe jos pe langa car, si-l ajutau pe bunic la trcerea dealului. Bunica ducea in brate pe Anghel, iar cumnata sa Tudorina isi ducea in brate fica Ecaterina(Tina). In conditii grele au dormit noaptea la pivnita bunicului de la Cornea. A doua zi au mers peste deal spre Budieni unde locuia sora bunicului pe nume Ecaterina. La Budieni au gasit casa Ecaterinei parasita , satenii din Budieni retregandu-se si ei undeva spre Carbunesti. Bunicul a hotarat sa ramana totusi aici in casa Ecaterinei , desi au fost avertizati de un ofiter roman ca  sunt in calea frontului. Nu aveau mancare si conditiile erau foarte dificile pentru ei si pentru copii. Dupa luptele de la podul Jiului frontul a ajuns si la Budieni. Soarta a facut ca si la Budieni sa fie lupte. Prin momente grele si teama, povestea bunica cu lacrimi in ochi, au trecut ei si copiii cand afara se auzeau impuscaturi. A doua zi, cand lucrurile  s-au mai linistit, pe drumul din sat au vazut cativa soldati raniti dusi pe targa . Bunicul a hotarat sa se intoarca acasa pe drumul principal, pe podul de de peste Amaradia. In drum au intalnit multe masini cu trupe nemtesti, fapt pentru care inaintarea carului cu boi a fost destul de grea.  Vazand cat de greu se inainteaza pe drumul principal bunicul a hotarat sa mearga pe langa Amaradia spre casa din satul Balanesti. Drumul fiind anevoios, fica sa Lina a cazut din car si ca prin minune a scapat cu viata. Ajungand acasa au gasit  casa ravasita si multe lucruri arse.Batranii povestesc ca soldatii germani s-au purtat correct, civilizat cu populatia satului, fiind respectosi cu toata lumea, conform ordinelor primite de la superiorii lor.Sigur ca ei au impus unele restrictii si unele dari din partea satenilor. Ei au obligat populatia, deja saracita, sa dea o parte din putinele alimente pe care le mai aveau pentru a asigura intretinerea armatei germane.Alte  mari greutati au intampinat mult timp dupa razboi bunicii mei si copiii lor din cauza lipsei de alimente.Cu multa munca si multe sacrificii au reusit sa-si creasca copiii.De multe ori Pompilica Horhoianu fiul lui Constantin fratele bunicului, mi-a vorbit cu mult respect si cuvinte de multumire fata de  bunicul Mihai ,care din putinul lui a ajutat si copiii fratelui sau Constantin mort pe front.Din munca lui de agricultor a reusit bunicul sa-l tina in scoala pe tatal meu.Ajuns invatator, tatal meu si-a ajutat la randul lui fratii si in deosebi pe fratele lui mai mic Anghel ajuns la  facultate in Bucuresti .

Mai toti stramosii mei isi dorm somnul de veci in cimitirul de la Inoasa. In jurul anului 1900 Horhoienii au inaltat o biserica, cu hramul Sfanta Treime in locul unde astazi se gaseste doar o cloponita si un mic cimitir. Aici, la noua biserica, a slujit mai intai preotul Boian si mai apoi preotul Anghel Tascau(frate cu stabunicul meu dinspre mama, popa Radulescu zis si popa Chelu). Biserica Sfanta Treime fiind afectata de cutremurul din 1948, a fost demolata la initiativa preotului Calugaru, urmand sa se construiasca in acelasi loc o noua biserica. A fost elaborat un proiect si s-a turnat temelia unei noi biserici. Din nefericire lucrarile au fost oprite din motive financiare sau datorita restrictiilor impuse de regimul comunist. In micul cimitir al fostei biserici Sfanta Treime isi dorm somnul de veci personalitati de seama ale satului Balanesti cum au fost invatatorul Lasar Arjocianu, preotul Boian, preotul Anghel Tascau  si strabunicul meu Stefan Horhoianu impreuna cu sotia sa Maria(Lica) Horhoianu, fica popii Dinu Tascau.Popa Dinu Tascau a fost frate cu Dutu Tascau al carui urmas este bunicul meu dinspre mama, pe nume Alexie Radulescu(Dutu Tascau fiind strabunicul lui Alexie Radulescu, vezi cartea “Sa ne cunoastem Stramosii”, Eugen Radulescu, pg.122).Imi aduc bine aminte cum de fiecare data, dupa slujba de la biserica numita“Biserica de la Inoasa”, bunica se oprea sa aprinda o lumanare la crucea socrilor ei, Stefan si Maria(Lica) Horhoianu.Venea si preotul Ilie Calugaru care spunea o rugaciune si stropea cu vin, adus de bunica intr-o sticluta, mormantul stabunicilor mei. Mai apoi bunica impartea din coliva adusa la biserica, spre bucuria mea si a sorei mele care asteptam cu nerabdare acest moment.  Crucea din piatra aflata la mormantul strabunicilor mei Stefan si Maria a fost mutata de catre Adrian, fiul lui Ion Horhoianu (al Licai) la cimitirul Inoasa. Aceasta cruce a fost ridicata de Ecaterina Popescu sora bunicului meu Mihai( si mai tarziu nasa de cununie a parintilor mei si nasa de botez a mea si a sorei mele). Ecaterina Popescu si sotul ei sunt ctitorii unei biserici din Budieni si sunt inhumati in cimitirul din Budieni. . Crucea stramosilor mutata de Adrian la cimitirul Inoasa este prezentata in fisierul Poze . In acelasi fisier e prezentata si Crucea invatatorului Arjocianu aflata deasemenea in cimitirul Sfanta Treime. Inscriptia de pe crucea Horhoienilor reprezinta o marturie pretioasa privind arborele genealogic din ramura Balanilor.

Satul Balanesti

Satul Balanesti(Teiul Horhoienilor) vazut de pe dealul din vecinatate azi 16.09.006



SCOALA IN TRECUT, acum o suta de ani ! O fotografie istorica :TATAL meu si elevii sai de la Scoala primara din Icloda-Timis.
Uitându-ma aici  la elevii  din clasa TATALUI meu si vazand mâinile crispate pe tablitele de piatra ,  privirea lor îndreptata tinta spre obiectiv, ma gandesc ca unii dintre ei au devenit oameni de seama, avocati, profesori, ofiteri in armata, medici…… Se spune ca poti intui cariera unui tânar fie si numai privind fotografia clasei a colegilor sai si a invatatorului care i-a indrumat.
Bunica Maria,Tata si nasa Ecaterina Popescu de la Budieni.1935 la Scoala din Icloda.
Nasa Ecaterina Popescu, de la Budieni, sora bunicului Mihai Horhoianu, in anul 1930
Strabunica Maria(Lica) Horhoianu, fica preotului Dinu Tascau.Poza fiind notata de tatal meu.De corectat anul nasterii, 1818 si nu 1918.
Bunica Maria cu nepotii Grigore si Aurelia, in gradina casei parintesti din Balanesti.
1926.Bunicul Alexie Radulescu (stanga-sus in picioare, in costum gojenesc-schileresc).Jos inv Vasile Alboiu si inv.Ion Manta din Voitesttii din Deal.
Bunica Maria-Leana Radulescu cu cei doi copii Eugen si Virgil.
Petrecere in satul Romani, langa manastirea Hurezu, cu familia Simion si Victor Cojocaru. Bunicul Alexie Radulescu la tronbon si fiul sau Virgil Radulescu la contrabas.
Tata si elevii sai.Icloda-Timis

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *