Stramosii mei

Horhoienii. De unde vin?

Nu-s Olteni precum Gorjenii
Nici Gorjeni ca Horhoienii

(Alexie Horhoianu,Amintiri)

Se crede ca stramosul Horhoienilor, un preot ortodox roman,  a venit din Ardeal in jurul anului 1620. Se stie ca in Ardeal in acea vreme nobilii unguri persecutau pe taranii romani si in special pe preotii lor. Atat ungurii care dupa Reforma au imbratisat calvinismul cat si sasii care au trecut la luteranism au cautat sa atraga pe fratii nostrii romani la confesiunea lor, facand presiuni indeosebi asupra preotilor romani. Dupa cucerirea Ardealului de Mihai Viteazul in 1601, Dieta intrunita la Alba Iulia a hotarat, la cererea expresa a Domnitorului, masuri pentru imbunatatirea starii romanilor din  Ardeal si a preotilor lor. Din nefericire dupa uciderea lui Mihai, viata romanilor din Ardeal a devenit si mai aspra. In aceste conditii multi romani in frunte cu preotii lor au trecut muntii in Tara Romanesaca.Printre ei sa aflat si stramosul nostru, Popa Stefan Horhoianu.Se presupune ca numele initial purtat de strabunic in Ardeal ar fi fost Orheianu sau Orhoianu care a devenitv ulterior Horhoianu .Ramane de verificat aceasta ipoteza facuta cu ceva timp in urma de profesorul Alexie Horhoianu.

In cartea sa “Sa ne cunoastem stramosii”,  Eugen Radulescu fratele mamei, mentioneaza(probabil din informatiile detinute de profesorul Alexie Horhoianu  ) prezenta in Balanesti – Gorj a primilor Horhoieni in jurul anului 1620. Se presupune ca unul din fii stramosului nostru popa Stefan a luat in casatorie o tanara din familia boierului Balan cel care a dat si denumirea satului de Balanesti ,dupa cum relateaza invatatorul Urs Constantin in monografia satului. De altfel si una din ramurile Horhoienilor a ramas cu porecla de “ai lui Balan” ramura pe care in Arborele genealogic am numit-o “Balanii”.

Denumirea de Balanesti este atestata documentar intr-un act emis de domnitorul Vlad Voda Calugarul in anul 1493, asa cum mentioneaza  invatatorul Urs in monografia mentionata. Faptul ca stramosul nostru s-a inrudit cu cea mai instarita familie din zona, familia boierului Balan, dovedeste ca  popa Stefan venit din Ardeal se bucura de o apreciere deosebita. In acea vreme, ca de altfel si acum, preotii romani din Ardeal s-au remarcat prin profesionalismul si experienta lor de viata. Sa nu uitam ca acolo in Ardeal, in acea vreme a trait cel mai de seama tipograf , Diaconul Coresi .Coresi timp de aproape trei decenii incepand din 1537 a tiparit la Brasov o intreaga serie de carti bisericesti in limba romana. De altfel atat sasii cat si ungurii au ajutat la tiparirea cartilor religioase in limba romana din dorinta lor de a atrage pe fratii nostrii romani la confesiunea lor. Se stie ca potrivit confesiunilor calvina si luterna slujba trebuia facuta, pentru fiecare popor, in limba sa. Desigur incercarea de a atrage pe romani la religia lor nu a reusit, in schimb a avut drept folos traducerea, tiparirea si raspandirea cartilor bisericesti in limba romana. Asadar, nu este de mirare ca Popa Stefan Horhoianu stramosul nostru, poseda pentru acea vreme bogate cunostiinte de cultura si religie, dobandite din cartile lui Coresi ,cunostinte pe care le-a impartasit  satenilor din Balanesti si mai ales copiilor la scoala,preotul fiind si dascal in acea vreme.

In Balanesti, stramosii mei Horhoieni si urmasii lor au locuit in zona numita “Teiul Horhoienilor” care se intinde pe o lungime de circa 200 m intre o ulita care merge spre Amaradia si coasta Broscanilor. Asezarea caselor in aceasta zona in jurul anului 1900 este aratata in schita(teiul Horhoienilor) anexata la Arborele Genealogic. Teiul Horhoienilor se intinde si peste Amaradia ajungand pana la paraul Zlasti. In dealul numit Zlasti aveau terenuri cu vita de vie nobila o parte din Horhoieni ca: Teauca si Ion al Tincai. Altii cum sunt Balanii, Ai lui Fita, Ai lui Ciungu aveau vie in dealul numit Cornea si aflat in vecinatatea dealului Zlasti. Denumirea de Cornea vine de la boierul Cornea Brailoiu care a avut in proprietate acest deal in jurul anului 1693. Cornea Brailoiu a fost Vel Paharnic la Curtea Domneasca de la Targoviste si-si avea originea si casele in satul Vadeni – Gorj unde a construit si o biserica. Faptul ca boierul Cornea avea vie in dealul Balanestilor dovedeste cat de recunoscute erau podgoriile de aici, din moment ce  el Cornea Brailoiu in calitatea sa de Vel Paharnic la Curtea Domneasca din Targoviste era interesat de viile din dealul Cornea. De altfel vinul de Balanesti a fost premiat la Paris  atunci cand invatatorul Arsoceanu a participat cu Tamaioasa de Balanesti la o competitie agicola. Intr-un act de vanzare – cumparare se arata ca Radu Brailoiu cumpara in 1766 o vie in Dealul Balanestilor si ca in acel act martor apare  si  un popa pe nume Stefan, probabil unul din fiii sau nepotii stramosului nostru (Al. Stefanescu- Gorjul Istoric si Pitoresc).

Batranii povesteau cum ca un drum bine intretinut leaga dealul Cornea si dealul Zlasti cu drumul judetean Tg-Jiu-Scoarta, si se intersecta cu aceasta la intrarea in Budieni. Boierii de la oras si din imprejurimi veneau cu trasura pe acest drum in dealul Zlasti si  dealul Cornea pentru a cumpara vin de la satenii din Balanesti, care de obicei isi pastrau vinul in pivnitele aflate pe dealurile Cornea si Zlasti.

Din marturisirile batranilor din sat reiese ca stramosii nostrii Horhoieni acordau o atentie deosebita viilor din Zlasti si de la Cornea. Pompilica Horhoianu,varul tatei, povesteste cum bunicul sau si strabunicul meu pe nume Stefan Horhoianu locuia la pivnita de la Cornea de primavara pana toamna tarziu unde se indeletnicea cu ingrijirea viei si a pomilor fructiferi.Din vin si din strugurii vaduti in piata din oras a stans bunicul meu putinii bani cu care a reusit sa-si intetina familia si sa-l ajute pe tatal meu sa urmeze liceul( scoala normala) in Tg-Jiu.Pompilica Horhoianu mi-a istorisit odata o intamplare cu strabunicul meu  Stefan  care taia via in deal la Cornea atunci cand unul din copiii din sat a alergat in deal  pentru a-i da de stire ca sotia sa Balasa ,ramasa acasa cu copiii si nepotii, a murit .
Acelasi Pompilica Horhoianu varul tatalui meu mi-a istorisit prin ce greutati au trecut bunicii mei si oamenii din sat in timpul primului razboi, cel din 1916. Vestea ca trupele nemtesti se apropie de sat venind pe Valea Jiului a creat mare panica in sat. Bunicul meu Mihai, caruia i se  zicea Mihalache, a hotarat ca impreuna cu familia sa paraseasca casa si sa se retraga in deal la Cornea. Acasa a ramas doar mama bunicului. Bunicul Mihai a pus boii la car si in car a pus cei sase copii ai sai si pe cei patru ai fratelui sau Constantin ,plecat si ramas pentru totdeauna pe front. Tatal meu Grigore, fratele sau Petre si varul lor Alexie, fiind mai mari mergeau pe jos si-l ajutau pe bunic la trecerea dealului. Bunica ducea in brate pe Anghel, iar cumnata sa Tudorina isi ducea in brate fica. In conditii grele au dormit noaptea la pivnita bunicului de la Cornea. A doua zi s-au indreptat peste deal spre Budieni unde locuia sora bunicului pe nume Ecaterina, gandind ca aici gasesc conditii mai bune de locuit si liniste. La Budieni au gasit casa Ecaterinei parasita si ravasita, satenii din Budieni retregandu-se si ei undeva spre Carbunesti. Bunicul a hotarat sa ramana totusi aici ,desi au fost avertizati ca  sunt in calea frontului. Nu aveau mancare si conditiile erau foarte dificile pentru ei si pentru copii. Dupa luptele de la Podul Jiului frontul a ajuns si la Budieni. Soarta a facut ca si la Budieni sa fie lupte. Prin momente grele si teama,povesteste Pompilica Horhoianu, a trecut bunicul Mihai, bunica si copii, in timp ce afara suierau gloantele. Cand situatia s-a linistit in gradina casei au vazut cativa soldati cazuti. Bunicul a hotarat sa se intoarca acasa de asta data pe drumul principal spre podul de peste Amaradia. In drum au intalnit multe masini cu trupe nemtesti, fapt pentru care inaintarea carului cu boi era foarte anevoioasa.  Vazand cat de greu se inainteaza pe drumul principal bunicul Mihai a hotarat ca de la podul Amaradiei sa mearga pe langa firul apei in sus spre casa din satul Balanesti. Drumul fiind anevoios, fica sa Lina in varsta de 6 ani a cazut din car si ca prin minune a scapat cu viata. Ajungand acasa au gasit  casa ravasita si multe lucruri arse. Alte  mari greutati au intampinat mult timp  din cauza lipsei de alimente.

De multe ori Pompilica Horhoianu mi-a vorbit cu mult respect si cuvinte de multumire fata de bunicul meu. Ramas de mic fara tata, Pompilica si fratii lui au primit mare ajutor de la bunicul meu.Din munca lui de agricultor a reusit cu greu bunicu sa-l tina in scoala pe tatal meu.Ajuns invatator, tatal meu si-a ajutat la randul lui fratii si in deosebi pe fratele lui mai mic Anghel sa urmeze o facultate in Bucuresti si sa devina profesor.

Mai toti stramosii mei isi dorm somnul de veci in cimitirul de la Inoasa. In jurul anului 1900 Horhoienii au inaltat o biserica cu hramul Sfanta Treime pe locul din sat unde astazi se gaseste doar o cloponita si un mic cimitir. Aici, la noua biserica, a slujit mai intai preotul Boian si mai apoi preotul Anghel Tascau(frate cu stabunicul meu dinspre mama,popa Radulescu). Biserica Sfanta Treime fiind afectata de cutremurul din 1948, a fost demolata la initiativa preotului Calugarul urmand sa se construiasca in acelasi loc o noua biserica cu acelasi hram. A fost elaborat un proiect si s-a turnat temelia unei noi biserici. Din nefericire lucrarile au fost oprite fie din motive financiare fie datorita restrictiilor impuse de regimul comunist. In unicul cimitir al fostei biserici Sfanta Treime isi dorm somnul de veci personalitati de seama ale satului Balanesti cum au fost invatatorul Lasar Arsoceanu, preotul Boian alaturi de strabunicul meu Stefan Horhoianu impreuna cu sotia sa Maria nascuta preot Tascau. Crucea din piatra aflata la mormantul strabunicilor mei Stefan si Maria a fost mutata de catre Adrian fiul lui Ion Horhoianu (al Licai) la cimitirul Inoasa. Aceasta cruce a fost ridicata de Ecaterina Popescu sora bunicului meu Mihai( si mai tarziu nasa de cununie a parintilor mei si nasa de botez a mea si a sorei mele). Ecaterina este inhumata in cimitirul din Budieni, unde se afla si o biserica de construirea careia a ingrijit nasii nostri.Desfintarea cimitirului bisericii Sfanta Treime a fost hotarata de autoritatile locale in perioada comunista. Hotararea a fost sistata ulterior fapt pentru care cateva morminte si cruci au ramas aici, printre care si mormantul invatatorului Arsoceanu. Crucea stramosilor mutata de Adrian la cimitirul Inoasa este prezentata in fisierul Poze . In acelasi fisier e prezentata si Crucea invatatorului Arsoceanu aflata deasemenea in cimitirul Sfanta Treime. Inscriptia de pe crucea Horhoienilor reprezinta o marturie pretioasa privind arborele genealogic din ramura Balanilor.

………………..
Stiu ca  Alexie Horhoianu, fost profesor de greaca si slavona in Bucuresti, si Petre Horhoianu (vezi pagina anexata in care este prezentat Petre Horhoianu) fost preot in Oradea si Bucuresti au strans documente si informatii legate de originea Horhoienilor. Acesti ilustrii inaintasi au trecut in alta lume.As fi recunoscator sa gasesc aceste documente sau altele referitoare la Horhoieni.
Nu am reusit inca sa ma lamuresc cine sunt cei doi Horhoieni care au contribuit substantial cu mult timp in urma(aprox. 1884-1892) la reconstructia schitului Lainici si al caror nume sta scris la intrarea in schit.

Satul Balanesti(Teiul Horhoienilor) vazut de pe dealul din vecinatate azi 16.09.006
Satul Balanesti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>