Parerea mea despre lumea fizica in care traim.De unde venim si incotro ne indreptam.

    Ne gasim intr-o lume uimitoare. Dorim sa gasim un sens pentru ceea ce vedem in jurul nostru si ne intrebam:  De unde venim si incotro ne indreptam? Cum a aparut viata? Care este originea universului ?Dar a legilor fizice care il guverneaza ?

   Calatorind in jurul Soarelui

Poate ca e scump sa traiesti pe Pamant,dar asta include

In fiecare an o calatorie gratuita in jurul Soarelui !

Daca cineva priveste cerul intr-o noapte senina, fara luna, obiectele cele mai stralucitoare care se vad sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter si Saturn. Vor mai fi si un numar mare de stele exact la fel ca soarele nostru, dar mult mai indepartate de noi. Steaua cea mai apropiata, numita Proxima Centauri, este la o distanta de circa patru ani lumina (lumina care vine de la ea are nevoie de circa patru ani sa ajunga la Pamant) . Majoritatea celorlalte stele care sunt vizibile cu ochiul liber se gasesc in limitele a cateva sute de ani lumina de noi. Stim acum ca galaxia noastra este numai una din cateva sute de miliarde de galaxii care se pot vedea cu telescoapele moderne, fiecare galaxie continand cateva sute de miliarde de stele.Noi traim intr-o galaxie care are aproape o suta de mii de ani lumina diametru si care se roteste lent; stelele din bratele sale spirale se invartesc in jurul centrului sau efectuand o rotatie completa o data la fiecare cateva sute de milioane de ani. Soarele nostru este doar o stea galbena, obisnuita, de dimensiune medie, aflata langa marginea interioara a uneia dintre bratele spirale ale galaxiei noastre.Cu cativa ani in urma am avut norocul sa fiu invitat sa prezint rezultatele cercetarii noastre la un institut de cercetari nucleare din America de Sud.In timp ce eram acolo am vizitat  cateva locuri din Patagonia si Tara de Foc.A fost o experienta extraordinara.Cea mai minunata priveliste pentru mine a fost cerul sudului in noptile fara luna.Cerul sudului este mai bogat decat al emisferei nordice cu care sunt eu obisnuit si este aproape lipsit de poluare luminoasa in Patagonia.Privelistea Caii Lactee care se intinde atat de clar de-a lungul cerului iti da fiori si te face sa meditezi la soarta planetei noastre  in imensitatea universului.

In timpul unui an planeta albastra numita Pamant ne plimba pe noi toti locuitorii ei intr-o calatorie in jurul Soarelui de 938.221.900 kilometrii cu fantastica viteza de ~  30 Km/sec .In acelasi timp Pamantul ne roteste si in jurul axei sale cu viteza de ~ 1 km/sec .Galaxia Andromeda ,cel mai apropiat vecin al galaxiei noastre in spatiu, se afla la o distanta de aproximativ doua milioane de ani-lumina.

parerea-mea-v-noua-8d_html_m2e1e5b84

Planeta nastra vazuta din satelit

Unui astronom de pe o planeta in rotatie in jurul unei stele din Andromeda, galaxia noastra i-ar parea cam la fel cum ne apare noua Andromeda : un disc, vazut oblic, compus din stele si gaz in rotatie in jurul unui nucleu central.

Edwin Hubble a studiat fizica la Universitatile Cicago si Oxford in paralel cu facutatea de drept,tatal sau dorind sa –l faca avocat,o meserie care aducea multi bani in acele timpuri ca de altfel si astazi.Hublle a dorit si a devenit un stralucit astronom si e cel care a identificat cu ajutorul telescopului de la observatorul Mount Wilson prima cefeida din nebuloasa Andromeda. Cu ajutorul ei a calculat distanta de la Pamant la Andromeda,dovedind ca Andromeda nu e o nebuloasa aflata in Calea Lactee cum se credea pana atunci, ci o galaxie de sine statatoare cu o stralucire formidabila din moment ce este vizibila si cu ochiul liber.Milioane de alte galaxii sunt vizibile cu marile telescoape.Observatia lui Hublle privind galaxia Andromeda a reprezentat un mare pas pe calea demitizarii cerului .De multe ori in noptile senine eu caut cu un instrument optic Andromeda si nu-mi vine sa cred ca aceasta lumina difuza de magnitudine cinci reprezinta stralucirea a miliarde de stele dintr-o galaxie, cu numele  printesei  Andromeda. Legenda spune ca Andromeda frumoasa fica a lui Cepheus si  Cassiopeia regina Etiopiei a atras mania Zeitei Marii.Drept pedeapsa Neptun a legat-o de  stanca  din mijlocul marii ca jerfa pentru monstrul marin care devasta coastele. In timp ce monstrul se apropia ,Perseus calare pe calul inaripat Pegasus a reusit s-o elibereze transformand monstrul intr-o stanca.Pe cer constelatia Pegasus se gaseste in vecinatatea constelatiei Andromeda avand in comun steaua Alpheratz de magnitudine doi.In fata se afla constelatia Perseu si nu departe , mai la nord ,se afla contelatiile Cepheus si Cassiopeia .Frumos sa le privesti si sa te gandesti la legenda! Fac asta mai ales cand sunt insotit de nepotii mei care par incantati sa asculte legenda si sa cautam impreuna galaxia Andromeda si constelatiile amintite mai sus.

Lui Hubble insa ii era scris sa mai zguduie o data astronomia din temelii,de data asta cu o observatie si mai revolutionara.Pe baza unor analize spectroscopice a luminii emise de stele si galaxi a facut in 1931 observatia cruciala ca oriunde privesti, galaxiile aflate la distanta mai mare se indeparteaza rapid de noi. Cu alte cuvinte, universul este in expansiune;galaxiile nu zboara la intamplare prin cosmos ci exista o legatura matematica intre vitezele si distantele lor,iar cand savantii intalnesc asemenea relatii ei cauta o semnificatie profunda. Aceasta inseamna ca la inceput, acum patrusprezece miliarde de ani, spun fizicienii ,materia ar fi fost stransa la un loc si densitatea universului era enorm de mare. Aceasta descoperire a adus in discutie problema inceputului universului in domeniul stiintei.A fost primul semn ca s-ar putea sa fi existat un moment al creatiei.Vreme de doi ani astrofizicianul Hubble si asistentul sau Humason si-a continuat  munca istovitoare la telescop.Observatiile lui Hubble sugerau ca a existat un moment numit Big Bang (Marea Explozie), cand universul era infinit de mic si infinit de dens. A fost cea mai mare descoperire a stiintei secolului XX si a confirmat previziunile teoriei generale a relativitatii elaborata de Einstein, cum ca universul nu poate fi static ci intr-o continua miscare. Atractia gravitationala dintre galaxii le-ar aduna laolalta daca nu s-ar indeparta unele de altele.

parerea-mea-v-noua-8d_html_766c05d5

Galaxia spirala Andromeda(vazuta prin telescopul Hubble)

Desigur Hubble ar fi meritat sa primeasca premiul Nobel pentru fizica.Nu la primit, dar in acea vreme a fost invitatul de onoare al lui Frank Capra la decernarea premiilor Academiei de Film.Frank Capra ,presedintele academiei de film,a deschis seara Oscarurilor prezentandu-l pe cel mai mare astronom din lume.Vedetele de la Hollywood l-au inconjurat pe Hubble care primea aplauze sub lumina a trei reflectoare.Hubble isi petrecuse viata privind la stele si minunandu-se,iar acum la ceremonia de film, STELELE de film se roteau in jurul sau si il priveau cu aceiasi veneratie !

 

Nasterea si Evolutia Universului

Frumoase sunt lucrurile pe care le vedem

Mai frumoase inca sunt cele pe care le intelegem

Dar cele mai frumoase sunt acelea pe care

Nu le putem cuprinde inca cu mintea

(Niels Steensen,Steno)

Doi fizicieni americani de la Universitatea Princeton, Bob Dicke si Jim Peebles, erau interesati de microunde. Ei lucrau la o ipoteza, emisa de fizicianul George Gamow, cum ca universul timpuriu trebuie sa fi fost fierbinte si dens, incandescent,rezultatul Marii Explozii(Big Bang). Dicke si Peebles au argumentat ca ar trebui sa putem vedea inca stralucirea universului timpuriu, deoarece lumina unor parti foarte indepartate ale sale ar ajunge la noi abia acum. Pe masura ce spatiul s-a extins materia s-a diluat si s-a racit,inclusiv fotonii.Dar,spre deosebire de particulele de materie ,fotonii nu-si incetinesc miscarea cand se racesc ;fiind particule de lumina se deplaseaza intotdeauna cu viteza luminii.In schimb, cand fotonii se racesc le scade frecventa de vibratie,ceea ce inseamna ca isi schimba culoarea.Fotonii violet devin albastrii,apoi verzi,apoi galbeni,rosii,infrarosii,ajungand in spectrul microundelor si in final in cel al frcventelor radio.Asa cum a realizat prima data Gamow si cum Alpher si Robert Herman au calculat cu mare acuratete,aceste lucruri inseamana ca daca teoria Big Bangului e corecta,atunci tot spatiul ar trebui sa fie plin de fotoni ramasi din momentul creatiei,circuland incoace si incolo,ale caror frecvente de vibratie sunt determinate de cat de mult s-a racit universul in miliardele de ani care au trecut de cand au fost emisi.Calcule matematice detaliate au aratat ca acesti fotoni trebuie sa se fi racit pana aproape de zero absolut,ceea ce ii plaseaza in zona de microunde a spectrului.Din acest motiv au fost numiti radiatie cosmica de fond de microunde. Dicke si Peebles se pregateau sa caute aceasta radiatie atunci cand alti doi fizicieni ,Penzias si Wilson au auzit despre activitatea lor si au realizat ca ei  gasisera deja radiatia Big Bang.Arno Penzias si Robert Wilson cercetatori la Laboratoarele Bell din America, testau un detector foarte sensibil la microunde. Penzias si Wilson au fost ingrijorati cand au descoperit ca detectorul lor capta mai mult zgomot decat ar fi trebuit. Zgomotul suplimentar era acelasi indiferent de directia in care era indreptat detectorul, astfel ca el trebuia sa provina din afara atmosferei.  Zgomotul era acelasi ziua si noaptea, in tot timpul anului, chiar daca Pamantul se rotea in jurul axei sale si se misca pe orbita in jurul Soarelui. Aceasta a aratat ca radiatia trebuie sa vina de dincolo de sistemul solar si chiar de dincolo de galaxie, deoarece altfel ar fi variat atunci cand miscarea Pamantului indrepta detectorul in directii diferite. De fapt, stim ca radiatia trebuie sa fi calatorit spre noi prin cea mai mare parte a universului observabil, si deoarece pare a fi aceeasi in diferite directii, universul trebuie sa fie de asemenea acelasi in orice directie, cel putin la scara mare. Stim acum ca in orice directie privim, acest zgomot nu variaza niciodata cu mai mult de unu la mie astfel ca Penzias si Wilson au nimerit fara sa-si dea seama peste o confirmare remarcabil de precisa a ipotezei Dike si Peebles privind Marea Explozie. Pentru aceasta, Penzias si Wilson au primit premiul Nobel pentu fizica in 1978. Dicke,Peebles si desigur si Gamow meritau si ei o parte din premiu dar spr dezamagirea lor nu au primit !?

Judecand dupa viteza cu care observam ca universul se dilata astazi si ritmul cu care expansiunea e franata, singularitatea initiala Big Bang se gaseste la numai aproximativ 13,7miliarde de ani in urma. Spun “numai” pentru ca aceasta scara a timpului, desi uimitor de lunga dupa criteriile umane, nu este mult mai mare decat scarile de timp legate de planeta noastra.Dinozaurii se plimbau prin Patagonia in urma cu doua sute treizeci de milioane de ani. Cele mai vechi bacterii fosile pe Pamant au circa trei miliarde de ani. Cele mai vechi roci din solul Groenlandei au 3,9 miliarde de ani, iar cele mai vechi relicve de la inceputurile sistemului nostru solar au aprope 4,6 miliarde de ani. Perioada de timp ce ne separa de originea Pamantului este de numai o treime din cea care ne separa de misterele singularitatii Big Bang.

Chiar la Big Bang, se crede ca universul avea dimensiunea  aproape de zero si  era infinit de fierbinte. Dar pe masura ce universul s-a extindea, temperatura radiatiei scazut. O secunda dupa Big-Bang, ea ar fi scazut la circa zece miliarde de grade. Aceasta este de circa o mie de ori mai mare decat temperatura din centrul Soarelui. Temperaturi atat de inalte se ating in exploziile bombelor H. In acel moment universul ar fi continut in majoritate fotoni, electroni si neutrini si antiparticulele lor, impreuna cu protoni si neutroni.La circa o suta de secunde dupa Big Bang, temperatura ar fi scazut la un miliard de grade, temperatura din interiorul celor mai fierbinti stele. La aceasta temperatura protonii si neutronii nu ar mai avea energie suficienta pentru a scapa de actiunea interactiei nucleare tari si ar fi inceput sa se combine producand nucleele atomului de deuteriu , care contine un proton si un neutron. Nucleele de deuteriu s-au combinat apoi cu mai multi protoni si neutroni formand nucleele de heliu, care contin doi protoni si doi neutroni, precum si cantitati mici din doua elemente mai grele, litiu si beriliu. Se poate calcula ca in modelul Big Bang fierbinte circa un sfert din protoni si neutroni ar fi fost convertiti in nuclee de heliu, si o cantitate mica de hidrogen greu si alte elemente. Neutronii ramasi s-ar fi dezintegrat in protoni, care sunt nucleele atomilor de hidrogen obisnuit.Dupa cateva ore de la Big Bang, producerea heliului si a altor elemente s-ar fi oprit. si  in urmatorul milion de ani universul ar fi continuat sa se extinda, fara a se intampla prea multe. In cele din urma, o data ce temperatura a scazut la cateva mii de grade si electronii si nucleele nu mai aveau suficienta energie pentru a depasi atractia electromagnetica dintre ele, ar fi inceput sa se combine formand atomii.Universul ca un intreg ar fi continuat sa se extinda si sa se raceasca, dar, in regiuni care erau putin mai dense decat media, expansiunea ar fi fost incetinita de atractia gravitationala suplimentara. Aceasta atractie a oprit in cele din urma expansiunea in unele regiuni si le-a determinal sa produca din nou colapsul.   In timp ce se producea colapsul lor, atractia gravitationala a materiei din afara acestor regiuni le-a facut sa inceapa sa se roteasca usor. Pe masura ce regiunea colapsului devine mai mica, ea s-a rotit mai repede. In final, cand regiunea a devenit destul de mica, ea s-a rotit destul de repede pentru a echilibra atractia gravitationala si astfel s-au nascut galaxiile rotitoare in forma de disc. Alte regiuni, care nu au inceput sa se roteasca, au devenit obiecte de forma ovala, numite galaxii eliptice.

Satelitul COBE si mai apoi satelitul WMAP au gasit in radiatia Big Bang dovada ca la aproximativ 300.000 ani de la momentul creatiei,existau dea lungul universului infime variatii de densitate de ordinul unei parti la suta de mii, care au crescut cu timpul si au dat nastere in cele din urma galaxiilor pe care le vedem astazi.Aceste sunt germenii primordiali ai structurilor din prezent,galaxii,roiuri de galaxii si asa mai departe.Daca sunteti credinciosi,e ca si cum am vedea semnatura lui Dumnezeu in imaginea obtinuta cu ajutorul satelitilor COBE si WMAP .Este descoperirea secolului,daca nu chiar ce mai mare descoperire a tuturor timpurilor!

parerea-mea-v-noua-8d_html_m5f2baf12

Variatia radiatiei cosmice de fond de microunde dealungul Universului(satelitul WMAP)

Pe masura ce trece timpul, gazul de hidrogen si heliu din galaxii se rupe in nori mai mici care sufera un colaps sub propria lor gravitatie. Cand acestia se contracta si atomii din interior se ciocnesc unii cu altii, temperatura gazului creste, pana ce, in final, el devine destul de fierbinte pentru a incepe reactiile de fuziune nucleara. Acestea convertesc hidrogenul in mai mult heliu si caldura degajata determina cresterea presiunii si astfel oprirea contractiei ulterioare a norilor.Acestia raman stabili in aceasta stare un timp indelungat ca stele asemanatoare Soarelui nostru, care transforma hidrogenul in heliu prin fuziune si radiaza energia rezultata sub forma de caldura si lumina. Stelele mai masive ar trebui sa fie mai fierbinti pentru a echilibra atractia lor gravitationala mai puternica, determinand producerea atat de rapida a reactiilor nucleare de fuziune incat ele si-ar epuiza hidrogenul doar intr-o suta de milioane de ani. In final ele s-ar contracta usor si pe masura ce continua sa se incalzeasca ar incepe sa transforme heliul in elemente mai grele cum sunt carbonul sau oxigenul. Aceasta insa nu ar elibera prea multa energie, astfel ca s-ar produce o criza. Ce se intampla apoi nu este complet clar, dar se pare ca regiunile centrale ale stelei  sufera un colaps spre o stare foarte densa, cum este o stea neutronica sau o gaura neagra. Regiunile exterioare ale stelei pot izbucni uneori intr-o explozie teribila numita SUPERNOVA, care emite o lumina extrem de puternica. Unele din elementele mai grele produse spre sfarsitul vietii stelei ar fi azvarlite inapoi in gazul din galaxie si ar reprezenta o parte din materialul brut pentru urmatoarea generatie de stele. Propriul nostru Soare contine circa doi la suta din aceste elemente mai grele, deoarece el este o stea din generatia a doua , formata acum circa cinci miliarde de ani dintr-un nor rotitor de gaz care continea resturile unor supernove anterioare. Majoritatea gazului din nor a format Soarele sau a fost aruncat in afara, dar o cantitate mica de elemente grele s-au grupat si au format corpurile care acum se misca pe orbite in jurul Soarelui, planete asa cum este Pamantul.

Noi oamenii suntem facuti din cenusa stelelor !

Zadarnic ceru-n jur vi se-nvarteste

si frumuseti ce-s vesnice v-arata

privirea voastra doar spre lut tinteste

(Dante,Divina Comedie)

 

Ce relevanta pot avea aceste explozii stelare(supernove) departate la mii de ani-lumina aspura oamenilor ale caror preocupari se limiteaza doar la suprafata Pamantului sau in apropiere.Raspunsul surprinzator este ca ele sunt fundamentale pentru noi. Fara ele nu am fi putut exista. Supernovele au creat “amestecul” de atomi din care e alcatuit Pamantul si care constituie caramizile pentru complicata chimie a vietii. De la Darwin am devenit constienti de evolutia si selectia care au precedat aparitia noastra, si de legaturile cu restul biosferei. Astrofizicienii urmaresc acum originile Pamantului in trecut pana la stelele care au murit inainte de formarea sistemului solar. Aceste stele vechi au creat in cuptorul lor de fuziune atomii din care suntem compusi noi si planeta noastra.Inainte ca Soarele nostru sa se fi format, cateva generatii de stele grele au parcurs tot ciclul lor de viata, transformand hidrogenul initial in blocurile constitutive de baza ale planetelor si ale vietii pe care le-au azvarlt inapoi in spatiu prin curenti sau explozii puternice. Unii dintre acesti atomi au ajuns intr-un nor interstelar care ca in Nebuloasa Orion, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, s-a condensat intr-o noua stea inconjurata de un disc de gaz plin de praf si a devenit sistemul nostru solar. De ce sunt carbonul si oxigenul atat de raspandite pe Pamant, iar aurul si uraniul atat de rare ? Raspunsul implica stele care au exploadat ca Supernove inainte ca Soarele sa se fi format. Pamantul, impreuna cu noi insine ste cenusa acestor stele vechi. Galaxia noastra este un ecosistem care recicleaza necontenit atomii prin intermediul generatiilor de stele.

parerea-mea-v-noua-8d_html_m5f127c05

Figura 4. Nasterea unei stele ( vazuta prin telescopul Hubble)

Stelele sunt condensari ale materiei suficient de mari pentru a crea in centrele lor temperaturi si presiuni suficient de ridicate ca sa initieze reactii nucleare spontane. Stelele sunt sursa tuturor elementelor pe care se intemeiaza complexitatea materiei, si prin urmare viata de pe Terra.

Biologii cred ca evolutia spontana a vietii necesita prezenta carbonului, cu toate proprietatile sale care permit stabilirea legaturilor chimice si care-l fac indispensabil pentru aparitia ADN-ului si ARN-ului, moleculele elicoidale ale vietii. Prezenta carbonului in univers depinde nu numai de varsta si dimensiunea universului, ci si de coincidentele aparent uimitoare intre acele constante ale naturii care determina nivelurile de energie ale nucleelor. Cand reactiile nucleare din stele combina doua nuclee de heliu pentru a produce beriliu, suntem la numai un pas de producerea carbonului prin alipirea unui nucleu de heliu. Aceasta reactie insa e prea lenta pentru a produce carbon intr-o cantitate importanta. Porind de la faptul ca noi oamenii existam cu adevarat in univers(ipteza antropica),fizicianul Fred Hoyle, care a lucrat alaturi de marii fizicieni Paul Dirac si Max Born la Universitatea Cambrige, a facut inca din 1952 o previziune uimitoare. El a prezis ca nucleul de carbon ar putea avea un nivel de energie cu putin mai mare decat suma energiilor nucleelor de heliu si beriliu. Aceasta are drept consecinta producerea unei reactii heliu-beriliu extrem de rapide, deoarece combinarea celor doua nuclee ocupa o stare numita “rezonanta”o stare care corespunde unui nivel de energie natural. S-a dovedit ca Hoyle avea dreptate,si descoperirea sa a fost o proba de geniu in toata puterea cuvantului. Fizicienii nuclearisti au fost uimiti sa gaseasca un nivel energetic al nucleului de carbon, pana atunci necunoscut, exact acolo unde Hoyle prezisese ca ar trebui sa se afle adica la 7,65 Mev deasupra starii obisnuite. Fizicianul William Fowler de la California Institute of Technology, laureat al premiului Nobel pentru contributiile sale imense in domeniul astrofizicii nucleare, remarca odata ca predictia lui Hoyle a fost cea care l-a convins sa lucreze in acest domeniu al fizicii. Daca cineva i-a putut spune unde sa caute un nivel de energie nucleara doar reflectand asupra stelelor si asupra vietii de pe Pamant inseamna ca fizica trebuie sa fie buna la ceva a gandit Flower!

Pamantul a fost la inceput foarte fierbinte si fara atmosfera. In decursul timpului el s-a racit si a capatat o atmosfera din emisia de gaze a rocilor. In aceasta atmosfera timpurie nu am fi putut supravietui. Ea nu continea oxigen, ci o multime de alte gaze otravitoare pentru noi, cum sunt hidrogenul sulfurat . Exista insa alte forme primitive de viata care se pot dezvolta in aceste conditii. Se crede ca ele s-au dezvoltat in oceane, posibil ca rezultat al combinarilor intamplatoare de atomi formand structuri mari, numite macromolecule.Ceva din modul de constructie  al atomilor ii face sa se uneasca in cele mai bizare combinatii pana la macromoleculele vietii-ADN,ARN si sute de proteine.Chimia poate fi privita ca o ramura a fizicii:fizica electronilor de valenta,adica a acelor electroni care se rotesc in jurul nucleului pe orbitele exterioare ale atomului.Proprietatea electronilor de valenta de a sari dintr-o pozitie in alta sau de a fi pusi in comun de atomi este ceea ce le confera atomilor caracteristicile lor uimitoare de a forma molecule si macromolecule. Unele macromolecule erau capabile sa asambleze atomi din ocean in structuri asemanatoare lor. Astfel, ele s-ar fi reprodus si multiplicat. In unele cazuri existau erori la reproducere. Majoritatea acestor erori erau astfel incat noile macromolecule nu se puteau reproduce si in cele din urma se distrugeau. Totusi, cateva erori ar fi produs macromolecule care erau chiar mai bune reproducatoare. Ele aveau deci un avantaj si au incercat sa inlocuiasca macromoleculele initiale. In acest fel a inceput un proces de evolutie care a dus la dezvoltarea unor organisme auto-reproducatoare din ce in ce mai complicate. Primele forme primitive de viata consumau diferite materiale, inclusiv hidrogen sulfurat, si eliberau oxigen. Acest fapt a modificat treptat atmosfera la compozitia pe care o are astazi si a permis dezvoltarea unor forme de viata mai evoluate cum sunt pestii, reptilele, mamiferele si, in cele din urma, rasa umana.

Doua legi naturale stau la baza evolutiei darwiniene.Prima e ca reproducerea informatiei nu e niciodata perfecta.Chiar si cele mai bune mecanisme de reproducere fac din cand in cand erori.Replicarea ADN-ului nu face exceptie.Desi a trebuit sa treaca inca un secol pana cand Crick si Watson sa descopere spirala dubla,Darwin a inteles intuitiv ca mutatile intamplatoare acumulate constituie motorul care pune in miscare evolutia.Majoritatea mutatiilor sunt nefaste, dar din cand in cand,din pura intamplare,se produce o mutatie benefica.Al doilea pilon al teoriei intuitive a lui Darwin afost pricipiul competitiei:invingatorul reuseste sa se imulteasca.Genele mai bune prospera;genele inferioare dispar.Aceste doua idei simple au explicat cum s-a putut forma viata complexa si chiar inteligenta fara nici o interventie supranaturala.Odata idepartata magia din originea fiintelor vii,calea catre o explicatie stiintifica a creatiei a fost deschisa.Stim, cel putin in linii mari, sa descriem istoria si intamplarile neprevazute care au dus la aparitia noastra aici. Timp de un miliard de ani, organismele primitive au exhalat oxigen, transformand atmosfera otravita a Pamantului tanar si netezind calea pentru viata multicelulara. Marturiile fosile ne spun ca o multitudine de vietati inotatoare si taratoare s-au dezvoltat in timpul Erei Cambriene, acum 550 de milioane de ani. Urmatoarele 200 de milioane de ani au vazut cum Pamantul a inverzit, oferind un habitat pentru fauna exotica unde gasim muste-dragon mari cat pescarusii, miriapode lungi de un metru, scorpioni si amfibii. Si apoi dinozaurii. Ei au fost maturati in cea mai brusca si mai impredictibila dintre toate disparitiile : un asteroid s-a izbit de Pamant, producand uriase valuri de mare si ridicand nori de praf care au intunecat cerul timp de mai multi ani. Aceasta a deschis calea pentru linia descendentei mamiferelor care a condus la oameni.Dovezile concludente pe care eu le-am vazut atunci cand am avut norocul sa vizitezMuzeul( Field Musem) din Chicago m-au convins de aceasta evolutie sustinuta de marele Darvin.

   Chiar daca stim ca viata primitiva a fost larg raspandita, aparitia vietii inteligente ramane o problema deschisa. Intr-o procesiune extraordinara, speciile (aproape toate disparute acum) au inotat, s-au tarat sau au zburat prin biosfera Pamantului in timpul lungii sale istorii. Suntem produsul timpului si al sansei : daca evolutia s-ar derula din nou, rezultatul cu siguranta ar fi diferit. Nimic nu pare sa fi stabilit dinainte aparitia inteligentei ; de fapt, unii evolutionisti de frunte cred ca  chiar daca viata simpla ar fi larg raspandita in cosmos, inteligenta poate fi extrem de rara.Ne-am obisnuit cu ideea ca suntem modelati de lumea microscopica: suntem vulnerabili fata de virusi cu o lungime de o milionime de metru, iar mica molecula dublu-elicoidala de AND codifica intreaga noastra mostenire genetica. Si la fel de evident e faptul ca depindem de Soare si de energia sa.Planeta noastra primeste de la Soare 1,99 calorii pe minut si pe centimetru patrat ,exact atat cat este necesar pentru intretinerea vietii.

Materia intunecata predomina in Univers

Galaxiile sunt atat de vaste si de rarefiate,iar stelele sunt imprastiate atat de rar incat ciocnirile efective  dinte stele individuale sunt extrem de rare. Daca toate stelele ar fi dezmembrate si atomii lor ar fi imprastiati uniform in univers,am obtine doar un atom la fiecare zece metri cubi.Exista aproximativ tot atat de multi sub forma gazului raspandit in spaitul intergalactic.Aceasta face in total 0,2 atomi pe metru cub,de douazeci si cinci de ori mai putin decat densitatea critica de cinci atomi pe metru cub care ar fi necesara ca gravitatia sa opreasca expansiunea cosmica.Rezulta ca universul contie extrem de putina materie formata din atomi,

Probele acumulate in prezent privind existenta unei materii intunecate sunt acum aproape de necontestat. Modul in care se misca stelele si galaxiile sugereaza ca ceva invizibil trebuie sa exercite o atractie gravitationala asupra lor. Este acelasi tip de argument prin care se deduce existenta unei gauri negre atunci cand o stea se vede ca se roteste in jurul unui partener invizibil.Marile roiuri de galaxii care constituie materia ce emite lumina ,pot fi doar o picatura in oceanul materiei din univers.Masa materiei intunecate poate fi suficient de mare pentru a curba spatiul pana la inchiderea lui.Aceasta materie intunecata s-ar putea afla intr-o forma care sa nu semene cu nimic din ce am detectat pana acum in acceleratoarele noastre de particule.Aceasta ar fi ultima rasturnare copernicana a statutului nostru in universul material. Vedem, prin analogie, numai spuma alba de pe coama valurilor, nu si valurile masive ca atare. Trebuie sa ne privim habitatul ca pe un loc intunecat format in principal dintr-un material cu totul necunoscut.Atomii obisnuiti par sa fie un constituent “minoritar” al universului inecat de alte tipuri total diferite de particule ramase din primele secunde ale Big Bang-ului. Dar atunci e mai mult decat o enigma sa intelegem de ce mai exista de fapt atomi – de ce nu e universul compus numai din materie intunecata. Deci ,nu numai ca nu ne aflam in centrul universului,dar nici macar nu suntem alcatuiti din forma de materie predominanta in Univers.

In prezent mai multe grupuri de cercetatori din Marea Britanie,Germania,Italia (la Gran Sasso) si Statele Unite construiesc detectori subterani si incearca sa descopere aceste particule elementare care alcatuiesc materia intunecata.In urmatorii cativa ani speram sa obtinem rezultate spectaculoase din acest gen de experimente.Aceste detectoare ca dealtfel si marele accelerator de la Geneva care se pare ca a gasit deja bozonul Higs, promit sa dezvaluie lucruri remarcabile despre univers,pe cai nebanuite inca.

Un alt mister nedezlegat se refera la natura spatiului si timpului in punctul central al unei gauri negre.O cosecinta directa a teoriei generale a relativitatii ne arata ca masa si energia enorme din centrul gaurii negre fac ca textura spatiului si timpului sa fie sfasiata sa fie strapunsa de o singularitate spatiala.Fizicienii au tras concluzia ca din moment ce toata materia care a trecut linia orizontului evenimentelor este atrasa inexorabil spre centrul gaurii si odata ajunsa acolo nu mai poate fi recuperata,atunci insusi timpul sfarseste in centrul gaurii negre.Folosind ecuatiile lui Einstein unii fizicieni au sugerat ca aici s-ar putea afla o cale spre alt univers  se atasaza de al nostru in centrul gaurii negre.

Teoria cuantica a gravitatiei

          Natura si legile ei stau ascunse in noapte;Dumnezeu a spus “Sa fie Newton”,si s-a facut lumina.( Epitaf scris pe mormantul lui   Isaac Newton din Westmister Abbey)

In ultimul secol am ajuns sa intelegem tot mai bine universul fizic.Mijloacele teoretice ale mecanicii cuantice si relativitatii generale ne permit sa facem predictii testabile in legatura cu evenimentele fizice care au loc de la dimensiuni atomice si subatomice,la galaxii,roiuri de galaxii si chiar pana la structura universului insusi.Este o realizare monumentala.Este incredibil cum noi oamenii, niste fiinte izolate  pe o mica planeta ce se invarte in jurul unei stele oarecare,dintr-un colt indepartat al unei galaxii obisnuite,prin gandire si experiment au putut percepe si intelege una din cele mai misterioase caracteristici ale universului fizic.Fizicienii,prin natura lor,nu vor fi multumiti pana cand nu vor sti ca cel mai profund si elementar adevar al universului a fost descoperit.Fizica nu se ocupa doar cu a face previziuni.Exista o diferenta intre a face previziuni si a le intelege.Frumusetea fizicii,ratiunea ei de a fi este ca ofera informatii de motivele pentru care lucrurile din univers se comporta asa cum o fac.Abilitatea de a prezice comportamente este o mare parte din puterea fizicii,dar esenta acesteia s-ar pierde dac nu ne-ar oferi si o cunoastere profunda a realitatii ascunse aflate la baza a ceea ce observam.

Oamenii de stiinta de astazi descriu universul cu ajutorul a doua teorii  de baza :teoria generala a relativitatii si mecanica cuantica. Ele reprezinta marile realizari intelectuale ale primei jumatati ale  secolui trecut. Teoria generala a relativitatii descrie forta de gravitatie si structura la scara mare a universului, adica structura la scara de la numai cativa kilometri la milioane de milioane de milioane de milioane (unu cu douazeci si patru de zerouri dupa el) de kilometri, dimensiunea universului observabil.Relativitatea generala este o teorie a spatiului si timpului  si a fost elaborata de celebrul fizician Albert Einstein . Einstein traia si gandea mult inaintea timpului sau.Putini au inteles si au acceptat teoria relativitatii la vremea respectiva, fapt pentru care premiul Nobel i-a fost acordat lui Einstein pentru efectul fotoelectric si nu si pentru teoria relativitatii ! La acea vreme se considera firesc ca timpul sa fi curs permanent, indiferent de ceea ce se intampla,dar teoria relativitatii a combinat spatiul cu timpul si a afirmat ca amandoua pot fi rasucite sau distorsionate de materia si energia din univers.In acest fel,modul nostru de a percepe natura timpului s-a schimbat de la independenta acestuia pana la fasonarea lui de catre materia din univers.Dupa Einstein ,gravitatia este o distorsiune in textura spatiu-timp,produsa de masa si energia pe care acesta o contine.Obiecte ca proiectilele si planetele incearca sa se miste in linie dreapta in spatiu-timp,dar,deoarece spatiul-timp e curbat si rasucit si nu plat,traiectoriile lor par sa fie curbate.John Wheeler,unul dintre marii specialisti in relativitatea generala a rezumat astfel teoria relativitatii:”materia spune spatiului cum sa se curbeze;spatiul spune materiei cum sa se miste”.Si totusi nu ne putem impiedica sa ne intrebam ce inseamna de fapt textura spatiu-timp a universului ?Newton a sustinut ca spatiul si timpul sunt ingrediente eterne imuabile care alcatuiesc cosmosul.Leibnitz si altii au respins idea,sustinand ca spatial si timpul nu sunt decat instrumente de contabilizare menite a rezuma in mod convenabil relatiile dintre obiectele si evenimentele din univers.Pozitia unui obiect in spatiu si timp are sens doar daca se compara cu o alta.Spatiul si timpul constituie vocabularul acestor relatii,nimic mai mult.Dar inca ne mai putem intreba daca modelul geometric al spatiului si timpului,care joaca un rol central in teoria generala a relativitatii,este doar o expresie convenabila pentru relatiile spatiale si temporale intre diferite pozitii sau daca ar trebui sa ne consideram incorporati in ceva atunci cind vorbim de cufundarea noastra in textura spatio-temporala.Teoria corzilor sugereaza un raspuns la aceasta intrebare identificand textura spatio-temporala cu un numar colosal de corzi aflate in modul de vibratie al gravitonului.Campul gravitational fiind codificat in curbura texturii spatio-temporale ne indeamna sa-l identificam cu isasi textura spatio-temporala.

Pe de alta parte, mecanica cuantica trateaza fenomene la scara extrem de mica, cum ar fi o milionime dintr-o milionime de centimetru.Teoria cuantica a fost inventata pentru a explica de ce atomii sunt stabili si nu se dezintegreaza instantaneu,cum ar fi fost cazul in orice incercare de a descrie structura atomilor folosind fizica newtoniana.Mecanica cuantica nu e o teorie care prezice viitorul pornind de la trecut asa cum face mecanica newtoniana,ci determina  in schimb probabilitati pentru posibilele rezultate alternative privind viitorul unei particule. Aceste probabilitati sunt cuprinse in obiectul matematic fundamental al mecanicii cuantice-functia de unda, a carei forma si  evolutie in timp este data de ecuatia lui Schrodinger.In inima structurii mecanicii cuantice se afla principiul de superpozitie si principiul de incertitudine.Datorita principiului de incertitudine al lui Heienberg,e imposibil sa prezicem exact rezultatul unui experiment-imposibil in principiu.Ecuatiile fundamentale ale mecanicii cuantice determina o functie de unda si nimic mai mult,din care se calculeaza apoi probabilitatea unui rezultat.Conform mecanicii cuantice universul evolueaza supunandu-se unui formalism matematic riguros,dar acest cadru determina doar probabilitatea de avea un anumit viitor,nu si care va fi acel viitor.In facultate am petrecut ceva timp intrbandu-ma ce este real in aceasta lume cuantica.Sincer sa fiu si acum dupa ce au trecut atatia ani de cand am invatat mecanica cuantica nutresc un sentiment de neancredere.Problema cu teoria cuantica este ca ninic din experienta noastra de zi cu zi nu se intampla in modul descris de teorie.Toata lumea e de acord privind modul in care trebuie folosite ecuatiile mecanicii cuantice pentru a face predictii  extrem de precise.Dar nu exista inca un consens privind sensul real al undelor de probabilitate sau despre modul cum isi “alege” o particula unul din numeroasele viitoruri posibile sau cum se despica pentru a trai ramificat toate viitorurile posibile intr-o arena de universuri paralele .Mecanica cuantica ne arata ca universul se bazeaza pe principii care din punctul de vedere al experientei noastre cotidiene sunt stranii.Ce sa intelegem din toate acestea?Inseamna oare ca la nivel microscopic universul functioneaza intr-un mod atat de obscur si neobisnuit, incat mintea umana care a evoluat de-a lungul epocilor pentru a face fata fenomenelor la scara vietii cotidiene este incapabila sa sesizeze “ce se petrece cu adevarat”?Sau poate ca,printr-un accident istoric,fizicienii au construit o formulare extrem de alambicata a mecanicii cuantice care,desi corecta din punct de vedere cantitativ,ascunde adevarata natura a realitatii? Nimeni nu stie.Poate ca in viitor un om inteligent va gasi o noua formulare a mecanicii cuantice care va lamuri complet ce-urile si de ce-urile mecanicii cuantice.Fizicianul Hugh Everett III a inteles un lucru uluitor.Analiza lui,centrata pe o  lacuna in jurul careia Niels Bohr,marele maestru al mecanicii cuantice,se invartise dar pe care nu reusise sa o umple, a aratat ca o cunoastere in adevaratul sens al cuvantului a teoriei cuantice ar  putea necesita o retea vasata de universuri paralele.In abordarea lui Everett tot ce este posibil din punctul de vedere al mecanicii cuantice( adica toate rezultatele carora mecanica cuantica le atribuie probabilitate diferita de zero) se realizeaza in propia sa lume separata.Aceasta este abordarea multe lumi a mecanicii cuantice.Contributia lui Everett a fost una din primele contributii motivate matematic care sugera ca am putea face parte dintr-n multiunivers.Daca mecanica cuantica pare bizara sau chiar abusurda ar trebui sa retinem doua lucruri care ne fac sa credem in mecanica cuantica.In primul rand este o teorie coerenta din punct matematic.In al doilea rand furnizeaza predictii care au fost verificate cu o precizie uimitoare si fara de care nu am fi iregistrat astazi progresele uluitoare din electronica,calculatoare,aparatura medicala,tehnologii spatiale etc.

Totusi, din nefericire, se stie ca aceste teorii( mecanica cuantica si teoria generala a relativitatii) nu sunt compatibile una cu alta. Unul dintre eforturile majore ale fizicii de astazi este cautarea unei noi teorii care sa le incorporeze pe amandoua intr-o teorie cuantica a gravitatiei. Nu avem inca o teorie de acest fel si speram sa nu dureze prea mult pana sa avem una, dar cunoastem deja multe din proprietatile ei.Atunci cand va exista o teorie cuantica a gravitatiei, ea va da cu siguranta noi raspunsuri la intrebarile despre spatiu si timp. In plus, teoria cuantica a gravitatiei va fi de asemenea o teorie a materiei. Va trebui sa includa cunostintele dobandite in ultimul secol asupra particulelor elementare si asupra fortelor care le guverneaza. Va fi de asemenea o teorie cosmologica. Va raspunde la ceea ce acum par intrebari foarte misterioase despre originea universului, de pilda: Marea Explozie a fost primul moment, sau doar o tranzitie de la o alta lume diferita care a existat mai inainte? Ar putea chiar sa ne ajute sa raspundem la intrebarea daca universul a fost sortit sa contina viata, sau daca propria nostra existenta este doar consecinta unui accident norocos.Multi fizicieni sunt convinsi ca  teoria corzilor ar putea fi raspunsul cautat.Teoria corzilor ofera un cadru explicativ unic capabil sa cuprinda toate fortele si toata materia.In teoria corzilor campurile cuantice sunt doar manifestari la energii joase  ale unor neregularitati din spatiu-timp,numite corzi.In continuare potrivit mecanicii cuantice toate particulele sunt pachete de energie in diferite campuri.Astfel se ajunge la concluzia ca pentru alcatuirea lumii,lista ingredientilor nu mai contine particule ci doar cateva campuri generate de neregularitatile spatiu-timp.Teoria corzilor este o teorie in dezvoltare , a carei finalizare partiala a dus deja la dezvaluiri uluitoare despre natura spatiului,timpului si materiei.Potrivit acestei teorii textura microscopica a universului nostru este un labirint multidimensional  bogat intretesut,in care corzile se rasucesc si vibreaza  fara incetare batand tactul legilor cosmosului.Departe de a fi niste detalii accidentale,proprietatile  fundamentale ale naturii sut profund impletite in textura spatiului si a timpului.Faptul ca gravitatia este o consecinta a teoriei corzilor e una din marile descoperiri .Pentru ca teoria corzilor sa fie valabila universul trebuie sa aibe noua dimensiuni spatiale si una temporala(sau poate chiar doua),deci in total zece dimensiuni.Datorita faptului ca modurile de vibratie ale corzilor apar sub forma maselor sau sarcinilor particulelor elementare,tragem concluzia ca aceste proprietati fundamentale sunt determinate intr-o mare masura de forma geometrica si marimea dimensiunilor suplimentare.Aceasta este una din descoperirile cu bataie lunga ale toriei corzilor.Ecuatiile care rezulta din teorie restang intr-un mod foarte precis forma geometrica pe care o pot lua dimensiunile suplimentare la formele geometrice Calabi-Yau.Problema este ca deocamdata nimeni nu stie cum sa deduca din ecuatiile teoriei corzilor care dintre formele Calabi-Yau constituie dimensiunile suplimentare.Cadrul matematic al teoriei corzilor este atat de complicat,incat fizicienii nu pot face decat calcule aproximative folosind un formalism al teoriei perturbatiilor.Telul actualelor cecetari in teoria corzilor este de a elabora metode teoretice care sa depaseasca aceste abordari aproximative.In fond gravitatia cuantica poate fi abordata pe trei cai:termodinamica gaurilor negre,gravitatia cuantica cu bucle si teoria corzilor.Desi au puncte de plecare diferite cele trei cai concorda  asupra faptului ca la scara Planck spatiul si timpul nu poat fi continue.Totusi cele trei imagini ale spatiu-timp la care se ajunge par a fi destul de diferite.Astfel ,ramane sa unim cele trei imagini spatiu-timp pentru a obtine una singura care o data inteleasa va deveni drumul final catre gravitatia cuantica.Daca cele trei abordari diferite vor fi unificate,atunci va trebui sa existe un principiu care sa exprime discontinuitatea geometriei cuantice intr-un mod consistent cu cele trei abordari.Un astfel de principiu odata gasit,va servi ca ghid in combinarea celor trei abordari.De fapt,un asfel de principiu a fost deja propus de curand.El se numeste principiul holografic.Principiul holografic,bazat pe lucrarile profesorului Hawking  ne spune  ca lumea este de fapt o retea de holograme,fiecare continand codificate in ea informatii privind relatiile cu celelalte holograme.Acest principiu arata ca relatiile nu implica nimic altceva decat informatie.Este gresit sa gandim lumea ca fiind alcatuita din obiecte.Nu exista nimic in afara proceselor prin care informatia este transmisa dintr-o parte a lumii in alta.Tot cea ce percepem noi in spatiu-timp ar putea fi descris intocmai ca un proces ce se petrece pe o suprafata indepartata la frontiera Universului.Realitatea tridimensionala pe care o cunoastem ar fi atunci  o proiectie holografica a acelor procese fizice ce au loc pe o suprafata la granita Universului.Principiul holografic spune ca daca am putea intelege legile ce guverneaza fizica de pe acea suprafata indepartata si modul in care fenomenele de acolo se leaga de experientele de aici,am putea intelege tot ce trebuie sa stim despre realitate.Profesorul Juan Maldacena a facut o ampla si complicata demonstratie matematica in acest sens bazat pe teoria spatiului anti-deSitter cinci x sfera cinci.Nu imi plac exagerarile,dar consider ca aceste cercetari fac parte dintre cele mai incitante descoperiri din ultimile decenii.Ideile holografice bazate pe un edificiu teoretic coerent,consistent si atent construit au fost supuse multor teste matematice riguroase pe care le-au trecut fara probleme.Cu toate acestea,pana acum ,niciuna din aceste idei nu a putut fi supusa unor experimente fapt care lasa loc de indoiala privid corectitudinea lor. Experimentele efectuate la Acceleratorul de Ioni Grei Relativisti(AIGR) din Brookhaven,New York urmarind vascozitatea de forfecare a plasmei quarc gluon par sa confirme rezultatele lui Maldacena .Universurile paralele holografice pot fi astfel mai mult decat o consecinta a legilor fundamentale,pot face parte chiar din definitia legilor fundamentale.

In mod traditional fizica se axeaza pe lucruri-planete,pietre,atomi,particule elementare,campuri-si investigheaza fortele care le afecteaza comportamentul si le guverneaza interactiunile.Profesorul John Wheeler sugera candva ca lucrurile-materia si radiatiile-ar trebui vazute ca secundare,ca purtatoare ale unei entitati fundamentale mai abstracte:informatia.Wheeler nu pretindea ca materia si radiatia ar fi cumva iluzorii ,ci el argumentea ca ar trebui vazute ca manifestarile materiale aceva mai important.El considera ca informatia-unde se afla o particula,daca se roteste intr-o directie sau alta,daca are sarcina pozitiva sau negativa si asa mai departe-formeaza un nucleu ireductibil care se afla la baza realitatii.E ca si cum desenele unui arhitect se concretizeaza intr-un zgarie-nori.Informatia fundamentala se afla insa in schite.Zgarie-norii sunt doar o realizare fizica a informatiilor continute in schitele arhitectului.In aceste conditii Informatia ar putea fi tema dominanta in fizica in urmatoarele decenii.

Percepem lumea prin intermediul simturilor care ne stimuleaza creierul in moduri pe care circuitele noastre neuronale au invatat de-a lungul evoluiei sa le interpreteze.Din moment ce toate experientele noastre sunt filtrate si analizate de creierele noastre ,cat suntem de siguri ca experientele noastre reflecta realitatea ?Ce anume este acea voce pe care o auzim in minte,fluxul interior de vorbarie pe care il numim sinele nostru constient ?Deriva el din procese pur fizice ,sau constiinta se naste intr-o zona a realitatii care transcende fizicul ?O presupunere a fi ca gandirea constienta nu e suprapusa peste creier,ci este chiar senzatia generata de un anume tip de procesare a informatiei.

Suntem obisnuiti sa ne inchipuim ca,atunci cand ne uitam in jurul nostru,vedem o lume tridimensionala.Oare chiar este adevarat?Daca tinem cont ca ceea ce vedem e rezultatul izbirii fotonilor de ochii nostrii si a imaginii procesate de creier,este posibil sa ne imaginam perspectiva noastra asupra lumii intr-un mod diferit.Privind imprejur am   putea sa ne gandim ca vedem obiectele ca o consecinta a faptului ca fotonii tocmai au venit catre ochii nostrii.Cu cat obiectul e mai departe cu atat mai mult timp le-a luat fotonilor sa ajunga la noi.Prin urmare,atunci cand privim in jur nu vedem spatiul,ci mai curand privim in urma in istoria universului.Ceea ce vedem este o felie din istoria lumii.Tot ce vedem este o farama de informatie adusa la noi printr-un proces care este o mica parte a acestei istorii.Intreaga istorie a lumii nu este altceva decat istoria unui numar urias de astfel de procese,ale caror relatii sunt intr-o continua evolutie.Nu putem intelege lumea pe care o vedem in jur ca pe ceva static.Trebuie s-o vedem ca pe ceva creat,si intr-o continua re-creere,de catre un numar enorm de procese actionand impreuna .Lumea pe care o vedem e rezultatul colectiv al tuturor acestor procese. Nu exista asadar doua categorii de lucruri:obiecte si procese.Exista doar procese relativ rapide si procese relativ lente,procese care urmeaza unele dupa altele din necesitate cauzala.Descrierea Universului data de relarivitatea generala este cea a unui univers cauzal,datorita afirmatiei ca nimic nu se poate delasa mai repede ca lumina.Deoarece nimic nu se misca mai repede decat lumina,drumurile razelor de lumina ce parasesc un eveniment definesc limitele exterioare ale viitorului cauzal al respectivului eveniment.Ele formeaza ce in fizica numim conul de lumina viitor al unui eveniment.Putem deci vedea ca structura relatilor cauzale din jurul unui eveniment poate fi gandita in termeni de conuri de lumina,trecut si viitor.

Principiul holografic este o idee noua care daca va fi acceptata,va face practic imposibila revenirea la oricare din teoriile anterioare care o ignora.Pricipiul de incertitudine al teoriei cuantice si principiul echivalentei al lui Einstein au fost idei de acest tip.Ele au contrazis principiile  teoriilor mai vechi si,la inceput,cu greu se putea admite ca ele au sens.Ca si ele,principiul holografic este acel gen de idee de care avem nevoie cand patrundem intr-un nou univers.

Gandirea lui Dumnezeu

Lucrul cel mai greu de inteles despre univers

este ca poate fi inteles

(Albert Einstein,Cum vad Lumea)

 

Scopul final al stiintei este de a da o singura teorie care sa descrie intregul univers.Totusi in realitate abordarea urmata de majoritatea oamenilor este de a divide problema in doua parti.In prima parte exista legi care ne spun cum se modifica universul in timp.Daca stim cum este universal la un moment dat,aceste legi ne spun cum va arata in orice moment ulterior.In cea dea doua parte exista problema starii initiale a universului.Unii oameni cred ca stiinta trebuie sa se concentreze numai asupra primei parti;ei privesc problema starii initiale ca pe o chestiune de religie.Ei ar spune ca Dumnezeu,fiind atotputernic ,a putut pune in miscare universal in orice fel ar fi dorit.Ar putea fi asa ,dar in aces caz el ar fi putut,de asemenea,sa-l faca sa evolueze intr-un mod complet arbitrar.Totusi se pare ca a ales sa-l faca sa evolueze intr-un mod foarte regulat,conform anumitor legi din fizica.Prin urmare pare tot asa de rezonabil sa se presupuna ca exista legi care guverneaza si starea initiala.Ideea ca spatiul si timpul pot forma o suprafata inchisa fara limite are de asemenea implicatii profunde pentru rolul lui Dumnezeu in problemele universului.Datorita sucesului teoriilor stiintifice in descrierea evenimentelor,majoritatea oamenilor au ajuns sa creada ca Dumnezeu a permis universului sa evolueze conform unui set de legi si nu intervine in univers pentru a incalca aceste legi.Imaginea universului care a inceput foarte fierbinte si s-a racit pe masura ce s-a extins este in concordanta cu toate dovezile experimentale  din astofizica pe care le avem astazi. Un univers in expansiune nu exclude posibilitatea unui creator, dar introduce limitari asupra momentului cand el ar fi putut sa faca acest univers!

Se pare ca universul in care traim este foarte special.Pentru ca un univers sa dainuie miliarde de ani si sa contina ingredientele necesare vietii,este nevoie sa fie indeplinite anumite conditii:masele particulelor elementare si intensitatile fortelor fundamentale trebuie ajustate fin la valori apropiate de cele pe care le observam in prezent.Daca acesti parametrii ar fi in afara unor limite destul de inguste,universul nu ar fi prielnic vietii.Se pune astfel o problema stiintifica legitima:dearece se pare ca exista mai multe seturi consistente de legi,de ce legile naturii sunt astfel incat parametrii se incadreaza in domeniile inguste cerute de existenta vietii?Aceasta este ce am putea numi problema antropica.Daca exista diferite posibile legi consistente ale naturii dar nu avem un cadru in care sa le unificam ,atunci sunt cu putinta doua raspunsuri la problema antropica.Primul ar fi ca suntem intr-adevar norocosi ca avem un astfel de univers.Al doilea spune ca oricare ar fi acea entitate care a stabilit legile a procedat astfel pentru ca viata sa apara.In acest caz avem un argument in favoarea religiei.Sa observam ca acest argument este valabil numai daca nu exista nici o cale de de a explica felul in care au putut fi alese legile naturii,exceptand invocarea actiunii unei entitati din afara universului nostru.Principiul antropic ofera un fel de explicatie pentru multe din relatiile numerice remarcabile care sunt observate intre parametrii fizici.Totusi ,principiu nu este complet satisfacator.Explicatia sa nu tine seama de toate regiunile universului.De exemplu,sistemul nostru solar e desigur o conditie prealabila pentru existenta noastra,ca si prezenta unei generatii mai vechi de stele vecine,in care elementele grele sa se fi format prin sinteza nucleara.Este posibil sa fi fost necesara si intreaga noastra galaxie.In schimb,nu pare sa fi fost deloc necesare ale galaxii,darmite milioane si milioane de galaxii pe care le vedem distribuite aproape uniform in universul observabil.Aceasta omogenitate la scara mare  a universului face foarte greu de crezut ca structura  sa poate fi determinata de ceva atat de periferic cum sunt niste structuri moleculare complicate numite fiinte vii de pe o planeta minora care orbiteaza in jurul unei stele mijlocii oarecare,aflata in suburbia indepartata a unei galaxii spirale tipice cum e Calea Lactee. Exista cel putin doua alernative la principiu antropic.Prima consa in aceptarea existentei unui proces care sa creeze mule universuri cu dimensiuni si geometrii diferite si de asemenea cu seturi diferite de particule elementare ce vor interactiona dupa seturi de legi diferite.Deoarece noi suntem fiinte vii,e firesc sa ne gasim intr-unul din acele universuri cu legi ospialiere pentru viata.O alta teorie poate fi formulata in legatura cu posibilitatea ca universul sa cunoasca o tranzitie fizica dintr-o faza in alta.Inainte de marea explozie s-ar putea sa fi fost o succesiune de faze diferite in care universul a avut diferite dimensiuni,seturi de particule si legi diferite.Noi ne gasim intr-o faza cu conditii prielnice vietii.Si chiar daca fiecare faza poate fi guvernata de o teorie fizica diferita,intreaga istorie a universului ar putea fi guvernata de o singura lege-teoria cuantica a gravitatiei.

Ce ciudat ar fi  sa asistam la descoperirea teoriei finale!Descoperirea legilor ultime ale naturii  va marca cu siguranta o ruptura in istoria stiintei moderne.Poate ca experimentele efectuate cu superacceleratorul de la Geneva vor oferi informatii lamuritoare.Am inaintat deja destul de mult spre o asemenea teorie.Cele mai profunde principii fizice pe care le cunoastem in prezent  sunt regulile mecanicii cuantice care stau la baza a tot ce cunoastem despre materie si interactiile ei.Dar mecanica cuantica nu este o teorie fizica completa.Ea nu spune nimic despre particulele si fortele ce pot exista.Am putea gasi un candidat pentru teoria finala  printre actualele teorii ale corzilor.Exita si o posibilitate care pare destul de probabila si mult mai tulburatoare.Poate ca exista o teorie finala,un set simplu de principii din care decurg toate sagetile explicative,dar nu o vom cunoaste niciodata.S-ar putea ca ca noi oamenii pur si simplu  sa nu fim suficient de inteligenti pentru a descoperii sau intelege legile fundamentale.Pana acum, din fericire,se pare ca nu am ajuns la capatul resurselor noastre intelectuale.In fizica cel putin,am vazut ca fiecare noua generatie de studenti pare mai inteligenta decat precedenta.Cel mai intemeiat motiv de speranta ca specia noastra e in stare sa progresze intelectual si in viitor e minunata capacitate de a stabili prin limbaj o comunicare intre creierele noastre,dar s-ar pute ca acest lucru sa nu fie suficient.

Biserica Catolica a facut o mare greseala cu Galilei cand a incercat sa supuna legii bisericesti o problema de stiinta, declarand ca Soarele se misca in jurul Pamantului si nu invers. Cu ceva timp in urma, dupa mai multe secole, ea a hotarat sa invite fizicieni cu care sa se consulte in probleme de cosmologie in cadrul unei o conferinte organizata de iezuiti la Vatican. La sfarsitul conferintei participantii au avut o intalnire cu Papa. El le-a spus ca e bine sa studieze evolutia universului dupa Big Bang, dar nu ar trebui sa faca cercetari in ceea ce priveste Big Bang-ul insusi ,deoarece acela a fost momentul Creatiei si deci lucrul Domnului.De fapt, inca din 1952 Vaticanul a imbratisat reprezentarea Universului in expansiune dupa Big Bang ,ca pe intelegerea fireasca a ideii crestine de creatie din nimic.

Procesul lui Galilei in fata Inchizitiei si pedeapsa care i-a urmat reprezinta una dintre cele mai intunecate episoade din istoria stiintei,triumful irationalului asupra logicii.”Nu ma simt obligat sa cred ca acelasi Dumnezeu care ne-a inzestrat cu judecata ,ratiune si intelect a vrut ca noi sa renuntam sa ne folosim de ele” ,a spus Galilei in timpul procesului de la Vatican.Succesul lui Galilei ca savant s-a datorat nu numai inteligentei iesite din comun,dar si imensei cureozitati cu care privea el lumea si tot ce-l inconjura.Ajunsese la concluzia ca savantii erau cei mai in masura sa-si spuna parerea despre lumea materiala ,in vreme ce teologii erau cei mai in masura sa vorbeasca despre lumea spirituala si despre felul in care trebuie sa traim in lumea materiala.Un renumit teolog a facut  afirmatia cum ca intre oamenii de stiinta  numai fizicienii par sa poata folosi fara stanjeneala cuvantul”Dumnezeu”.Orice fel de religie am impartasi,a vorbi despre legile ultime ale naturii ca despre gandirea lui Dumnezeu e o metafora irezistbila.Fizicienii se straduiesc prin cercetarile lor asupra particulelor elementare si asupra stelelor sa descopere  legi care devin din ce in ce mai coerente si mai generale.Cunoscand aceste legi am intra in posesia cartii in care sunt scrise regulile care guverneaza stelele,muntii si tot restul universului.E firesc deci sa numim aceste legi “gandirea lui Dumnezeu“.Primul mare pas pe aceasta cale a fost demitizarea cerului.Cunoastem cu totii personajele cheie:Copernic care a lansat ideea ca Pamantul nu se afla in centrul Universului,Galilei,care a facut ca spusele lui Copernic sa devina plauzibile,Bruno,care a intuit ca Soarele e doar una din nenumaratele stele,si Newton,care a demonstrat ca aceleasi legi ale miscarii si gravitatiei se aplica atat sistemului solar cat si corpurilor de pe Pamant.Observatia lui Newton ca aceiasi lege a gravitatiei determina atat miscarea Lunii in jurul Pamantului cat si caderea unui corp pe suprafata Pamantului a fost momentul cheie.Viata la randul ei a fost demitizata.Chimistii au demonstrat inca din secolul trecut ca nu exista nici o piedica  pentru a sintetiza in laborator substantele asociate vietii.Mai presus de toate acestea,Charles Darvin si Alfred Russel au aratat ca minunatele insusiri ale corpurilor vii au putut evolua prin selectie naturala.Printr-o serie infinita de evenimente intamplatoare,atomii de carbon,azot,oxigen si hidrogen s-au unit pentru a constitui forme primitive de viata,care mai tarziu au evoluat  devenind protozoare,pesti,oameni.

Previziuni pe termen lung

              Unii spun ca lumea se va sfarsi prin foc, iar altii ca in gheata.

             Din ce-am gustat eu din dorinta ii sustin pe cei ce prefera focul.(Robert Frost,Foc si gheata)

Peste circa cinci miliarde de ani Soarele va muri si odata cu el Pamantul. In aproximativ acelasi timp (cu un miliard de ani mai putin sau mai mult) galaxia Andromeda, cel mai mare vecin galactic al nostru, care apartine aceluiasi roi ca si galaxia noastra si care in prezent se afla in cadere spre noi, se va izbi de Calea Lactee.

Aceste previziuni globale pe termen lung sunt demne de incredere deoarce depind de presupunerea ca fizica ce guverneaza interiorul Soarelui, precum si forta gravitatiei in stele si galaxii vor actiona in urmatoarele cinci miliarde de ani asa cum a fact-o in decursul ultimilor cinci sau zece miliarde. Nu pot fi insa prezice prea multe detalii (care sunt mai interesante). Nu putem fi siguri ca Pamantul va fi tot cea de-a treia planeta de la Soare in urmatoarele cinci miliarde de ani ,chiar si orbitele planetare pot sa se comporte “haotic” pe perioade mari de timp. Si, desigur schimbarile de pe suprafata Pamantului, in particular transformarile din ce in ce mai rapide ale biosferei produse de propria noastra specie nu pot fi prezise cu certitudine nici macar pentru o milionime din acest interval de timp.

Soarele nu si-a consumat inca nici jumatate din combustibil. Inaintea sa se intinde mai mult timp decat cel ce s-a scurs pe parcursul intregii evolutii biologice. Iar galaxiile vor supravietui cu mult Soarelui. Chiar daca viata ar exista acum doar pe Pamant, va fi timp destul pentru ca ea sa se raspandeasca prin galaxia noastra si dincolo de ea. Manifestarile vietii si ale inteligentei ar putea in cele din urma produce efecte asupra stelelor si chiar galaxiilor.In incercarile recente de a aplica mecanica cuantica la  gravitatie s-a observat ca desi spatiul vid obisnuit pare linistit si amorf,la fel ca suprafata oceanului  vazuta de la mare inaltime,daca il privim indeaproape  clocoteste de fluctuatii cuantice,as incat se pot deschide“gauri de vierme” care leaga intre ele parti ale universului aflate la mare distanta in spatiu si timp.

Galaxia noastra va sfarsi cu siguranta in cinci sau sase miliarde de ani printr-o extraordinara sfaramare. Dar universul va continua sa se dilate la nesfarsit ? Se vor indeparta si mai mult de noi galaxiile de la mare distanta ? Sau aceste miscari s-ar putea in cele din urma inversa, astfel incat intregul firmament sa se comprime din nou printr-o uriasa implozie ?

Raspunsul depinde de “competitia” dintre gravitatie si energia intunecata care intretine expansiuna !

Si totusi Iubirea

Acum dar ramn aceste trei:Credinta,Nadejdea si Dragostea;

dar cea mai mare dintre ele e dragostea.

(Pavel,1 Corinteni13)

 

Noi locuitorii Pamantului ne consideram,si pe puna dreptate,o incununare a evolutiei.Natura a lucrat din greu miliarde de ani pentru a cladi,din molecule organice simple,care s-au dezvoltat pe suprafata Pamantului sau in atmosfera lui cand acesta era inca tanar,asemenea organisme complexe ca autorul acestor randuri si ca cel care le citeste.

Din nefericire, selectia naturala a dezvoltat la oameni si caracteristici negative, ca agresivitatea. Agresivitatea a putut oferi un avantaj pentru supravietuire in timpul locuirii in pesteri, sau mai inainte de aceasta, si a fost astfel favorizata de selectia naturala. Cresterea teribila a puterii noastre distructive, produsa de stiinta si tehnologia din timpurile moderne, a transformat agresivitatea intr-o insusire foarte periculoasa care ameninta supravietuirea intregii rase umane. Necazul este ca agresivitatea pare inscrisa in ADN-ul nostru. ADN-ul se schimba prin evolutie biologica numai la o scara a timpului de milioane de ani, dar puterea noastra de distrugere creste la o scara de timp data de evolutia informatiei, care este astazi de numai douazeci sau treizeci de ani. Rasa umana nu prea are sanse de supravietuire daca nu ne folosim inteligenta pentru a tine agresiunea sub control. Daca vom reusi sa supravietuim in urmatorii o mie de ani ne vom fi raspandit si pe alte planete aflate in vecinatatea altor stele . Astfel va fi mai putin posibil ca intreaga rasa umana sa fie distrusa de o calamitate ca razboiul nuclear.Ramane de vazut in ce masura sensul responsabilitatii transmis prin limbaj este suficient pentru a controla instinctul agresivitatii transmis prin ADN. In caz negativ rasa umana va constitui una dintre fundaturile selectiei naturale. Poate ca o rasa de fiinte inteligente dintr-o alta parte a galaxiei va atinge un mai bun echilibru intre responsabilitate si agresivitate. Daca aceasta este situatia, atunci ne putem astepta sa fim noi cei contactati, sau cel putin sa le detectam semnalele radio. Poate ca ei stiu de existenta noastra, dar nu doresc sa ne-o releveze pe-a lor. Tinand seama de istoria noastra, masura lor poate fi inteleapta.Pe de alta parte,Stephen Hawking profesor de astrofizica la Universitatea Cambrige crede ca un contact cu o civilizatie extraterestra avansata ar putea fi devastator pentru noi.Celebrul om de stiinta subliniaza ca din punct de vedere logic ,este imposibil ca undeva in cele 100 milioane de galaxii ale universului sa nu existe si alte forme de viata .El da de inteles ca majoritatea formelor de viata extraterestre ar putea fi organisme de tipul microbilor sau al animalelor primitive care populau Terra cu milioane de ani in urma.Totusi,argumenteaza savantul,o parte din aceste forme de viata ar putea fi inteligente,caz in care ar reprezenta o reala amennintare pentru Terra.Trebuie doar sa ne privim pe noi insine pentru a ne da seama cum s-ar putea dezvolta formele de viata inteligente in ceva ce nu ne-am dori sa intalnim.Savantul  ,specialist in astrofizica,si-i imagineaza supravietuind in nave uriase dupa ce au epuizat toate resursele de pe planeta lor de origine.Intr-o atfel de situatie aceste fiinte ar deveni probabil nomade,cautand sa cucereasca si sa colonizeze planetele care le ies in cale,asa cum au procedat europenii in frunte cu Cristofor Columb atunci cand au debarcat in America.

S-a scris mult despre incercarile de a intelege originea vietii, dar originea mortii este rar discutata stiintific. Rolul ei este clar, chiar daca sirul evenimentelor pe care il aduce cu sine nu e complet inteles. Ea creeaza diversitate in cadrul unei specii. Daca nu ar mai aparea urmasi si nu s-ar mai muri dupa ce o populatie a atins un anumit nivel, atunci acea populatie ar fi prinsa in capcana de suma totala a propriei informatii si inventivitati genetice. Inovarea ar scadea drastic, iar populatia va ajunge in cele din urma sa fie dezavantajata in raport cu alti inovatori care traiesc mai putin si al caror bagaj genetic ar fi continuu refacut si extins. Nu mai e nevoie s-o spunem, daca moartea prin cauze naturale ar inceta dar nasterile ar continua, atunci mediul ar incepe sa fie destul de aglomerat si moartea prin cauze nenaturale va decurge automat. De asemenea in lantul trofic ar aparea verigi slabe.

Exista o piesa de Karel Capek, care a fost apoi transpusa si in opera, despre povestea unei femei Elina Makropulos, al carei tata a fost medicul unui imparat in Europa secolului al XVI-lea. Tatal a creat elixirul vietii si a hotarat ca fiica lui sa fie primul om care sa incerce medicamentul.Elixirul a avut efect, dar, ca orice medicament,a trebuie luat regulat pentru ca efectul sa persiste. Elina si-a luat constiincios doctoria si a trait 342 ani. Piesa arata ca aceasta viata lunga a dus-o la disperare si plictis, indiferenta fata de lumea din jur si sentimentul ca nu mai are pentru ce sa traiasca. Prietenii din tineretea ei au murit demult. Ea refuza sa mai ia elixirul si moare. Cei din jurul ei distrug secretul elixirului vietii, in ciuda protestelor unora dintre membrii mai varstnici ai societatii.Aceasta piesa i-a indemnat pe filozofi sa cerceteze mai indeaproape daca a trai vesnic este o binecuvantare sau o pacoste. Unii filozofi care au analizat aceasta problema la rece, ignorand credintele si sperantele religioase traditionale, cred ca a trai vesnic ar fi o cupa otravita. Desi ar dori sa extinda mai mult orice perioada finita din viata , ei vad perspectiva unei vieti fara sfarsit ca pe un viitor mohorat,repetitie, plictiseala.

Ne putem intreba de asemenea in ce fel ne constrange cel mai mult finitudinea noastra. E oare neputinta de a face tot ce este posibil? Sau faptul ca suntem constienti de multimea posibilitatilor care vor fi anulate prin moarte? E faptul ca exista locuri unde nu putem ajunge, sau doar faptul ca oameni pe care ii cunoastem vor disparea? Este faptul ca in cele din urma curiozitatea noastra va fi inabusita: ca vor exista lucruri pe care stim ca nu le vom sti? Sau doar moartea e un „lucru rau” in sine, asa cum o considera traditia crestina, si deci ceva care trebuie depasit?

Opinia preponderenta de-a lungul secolelor pare sa fie ca viata vesnica ar fi un lucru „bun” pentru care ar trebui sa ne luptam, dar motivele unei asemenea credinte au fost atat de diverse incat e greu sa evitam concluzia ca ele s-ar putea anula reciproc. Pentru unii soarta noastra pe Pamant e atat de rea, macinata de nedreptate, saracie si boala, incat speranta unei vieti de apoi infinite face ca toata suferinta si mizeria acestei scurte vieti finite sa fie suportabile. Altii au crezut ca au mai trait deja, vor muri si se vor naste din nou, la nesfarsit. Iar altii au privit moartea ca pe o eliberare binevenita din chinurile vietii sau ca pe un stimulent suprem in viata : sa ne purtam atent si responsabil cu timpul ce ne e dat sa-l traim. Perspectiva unei vieti finite a fost considerata de multi filozofi un motiv de a ne folosi cu intelepciune timpul petrecut pe Pamant. Daca viata ar fi vesnica, atunci nu ar exista nici o dezvoltare naturala, nici o urgenta, nici un sentiment al implinirii.

Meditatia filozofului Bernard Williams asupra cazului Elinei Makropulos il convinge ca moartea e un lucru rau, deoarece inchide posibilitati care altminteri ar ramane deschise. Si totusi, nemurirea nu trebuie preferata caracterului muritor,cel putin daca ne pastram natura umana actuala ,deoarece faptul de a fi muritor ne umple viata cu cele mai importante teluri ale sale. Astfel, desi in orice moment exista motive intemeiate pentru a incerca sa traim mai mult, nu exista nici o ratiune de a continua sa traim la nesfarsit. Toate aceste evaluari ale argumentelor pro si contra vietii vesnice pe care le gasim in lucrarile filozofilor seamana intr-o privinta. Nu se vorbeste decat de propria persoana. Viata fara sfarsit se refera doar la multumirea de sine si la nevoia de a gasi un sens doar pentru sine continuand sa actionezi, sa gandesti si sa privesti spre viitor. Elina Makropulos nu a avut in vedere un viitor in care sa-i ajute pe altii si a pierdut rostul vietii !

Brian Weiss professor la Universitatea Miami din America prezinta in citeva din lucrarile sale experienta sa privind regresia hipnotica si incearca sa ne dezvaluie multe dintre secretele vietii si ale mortii. Am fos oarecum uluit citind cartile acestui eminent profesor psihiatru absolvent Magna Cum Laude al Universitatii Columbia in 1966. Brian Weiss incearca sa demonstreze supravietuirea dupa moartea corporala si vorbeste despre amintiri din vietile trecute relatate de pacientii sai aflati sub hipnoza. Experientele sale par sa fie compatibile cu experientele in preajma mortii prezentate de celebrul chirurg Raymond Moody cat si cu cele relatate in renumita Cartea Tibetana a Mortilor. Brian Weiss demonstreaza ca un mediu dotat poate sa transmita prin “channeling” cunoasterea transcedentala . Iubirea e importanta , sa ajutam pe ceilalti oameni e important, sa avem rabdare si sa acceptam cea ce vine la un anumit moment si sa nu cerem mai mult ,spun  mesajele primite prin channeling de la maestri.Profesorul Weiss ne face sa intelegem ca putem fi deasupra vietii si a mortii dincolo de spatiu si timp. Corpul nostru e doar un vehicul cat timp ne aflam aici in aceasta lume. Sufletul  nostru este cel care dainuie pentru totdeauna si care poate fi ajutat sa se ridice in planuri superioare atunci cand te afli in forma fizica aici pe Pamint.Este o sansa unica ce nu trebuie ratata. Trebuie sa inveti sa ai rabdare si sa ai incredere in sfaturile primite de la personae avizate de la oameni dotati cu calitati deosebite. Trebuie sa inveti sa depasesti lacomia. Valoarea rabdarii si a asteptarii, intelepciunea din echilibrul naturii, eradicarea fricilor, mai ales a fricii de moarte, nevoia de a invata despre incredere si iertare, importanta de a invata sa nu-i judecam pe altii sau sa oprim viata altora, acumularea si folosirea puterii intuitiei si poate mai mult decit toate, cunoasterea nestramutata ca suntem nemuritori, ca putem fi deasupra vietii si a mortii, dincolo de spatiu si dincolo de timp sunt esentiale spune profesorul Weiss.

Cea mai frumoasa si profunda experienta pe care o poate aveaun om este simtul misteriosului.A simti ca dincolo de tot ce a ce se poate percepe exista ceva ce mintea noastra nu poate concepe si a carui frumusete si splendoare ajnge la noi numa indirect ca o reflectare palida,inseamna religie.Oamenii religiosi ne spun ca fericirea vine din umplerea inimii de iubire din credinta si din speranta, din practicarea milei si a bunatatii. Si au dreptate. Aceste atitudini sunt urmate de obicei de armonie si echilibru. Daca o parte din om este nemuritoare si sunt multe dovezi de-a lungul istoriei ca sa credem acest lucru, atunci de ce ne facem noua insine lucruri atit de rele? Oare de ce-i calcam in picioare pe altii pentru castigul nostru personal cand de fapt cu totii se pare ca ajungem in acelasi loc la urma urmei, desi cu viteze diferite. Nimeni nu e mai maret decit celalalt. Trebuie sa invatam sa-i ajutam pe altii. Cu totii suntem in aceiasi barca si trebuie sa tragem impreuna la vasle. Trebuie sa intelegem semnificatia cuvantului a vrea dar si pe a lui a da ,spune profesorul Weiss de la Universitatea Miami din America intr-una din lucrarile sale.

     Iar daca e sa inventam un rost pentru vietile noastre pe aceasta planeta numita Pamant ,simt ca rostul vietii noastre ar putea fi si acela de a incerca sa intelegem universul si lumea in care traim ,cine suntem,de unde venim si incotro ne indreptam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>